”Tatăl ei a măritat-o cu un cerșetor pentru că s-a născut oarbă – ce a urmat i-a lăsat pe toți fără cuvinte”

Tatăl ei a măritat-o cu un cerșetor pentru că s-a născut oarbă – ce a urmat i-a lăsat pe toți fără cuvinte.

Zina nu văzuse niciodată lumea, dar îi simțea cruzimea cu fiecare respirație. Se născuse oarbă într-o familie care prețuia frumusețea mai presus de orice.

Cele două surori ale ei erau admirate pentru ochii lor fermecători și siluetele elegante, în timp ce Zina era tratată ca o povară – un secret rușinos ținut departe de ochii lumii. Mama ei a murit când Zina avea doar cinci ani, iar de atunci, tatăl ei s-a schimbat.

A devenit rece, plin de resentimente și dur, mai ales cu ea. Nu o striga niciodată pe nume; îi spunea „aceea”. Nu voia să stea la masa familiei și nici să fie prezentă când veneau oaspeți.

Credea că este un blestem. Iar când Zina a împlinit 21 de ani, a luat o decizie care avea să-i zdrobească și ultimele bucăți de suflet rămase.

Într-o dimineață, tatăl ei a intrat în camera mică unde Zina stătea în liniște, cu degetele alunecând peste paginile unui vechi volum în Braille, și i-a aruncat în poală o bucată de material împăturită.

— Mâine te măriți, i-a spus sec.

Zina a încremenit. Cuvintele nu aveau sens. Să se mărite? Cu cine?

— E un cerșetor de la biserică, a continuat tatăl ei. Tu ești oarbă, el e sărac. Se potrivește.

Parcă tot sângele i-a părăsit trupul. Voia să țipe, dar nu putea scoate niciun sunet. Nu avea de ales. Tatăl ei nu-i dăduse niciodată vreo alegere.

A doua zi, a fost măritată într-o ceremonie grăbită și discretă. Desigur, nu i-a văzut niciodată chipul și nimeni nu a îndrăznit să i-l descrie.

Tatăl ei a împins-o spre bărbat și i-a spus să-l ia de braț. A ascultat, ca o umbră în propriul trup. Toți râdeau pe la colțuri, șoptind: „Fata oarbă și cerșetorul.” După ceremonie, tatăl i-a întins o sacoșă cu câteva haine și a împins-o din nou spre bărbat.

— Acum e problema ta, a spus și a plecat fără să privească înapoi.

Cerșetorul, pe nume Iulian, a condus-o în tăcere pe drum. Nu a spus nimic mult timp. Au ajuns într-o căsuță veche, la marginea satului. Mirosea a pământ ud și fum.

— Nu e mare lucru, i-a spus Iulian blând. Dar aici vei fi în siguranță.

S-a așezat pe un preș vechi din interior, ținându-și lacrimile. Aceasta era viața ei acum. O fată oarbă măritată cu un cerșetor, într-o colibă din lut și speranță.

Dar în acea primă noapte s-a întâmplat ceva ciudat.

Iulian a făcut ceai cu mâini atente. I-a dat haina lui și a dormit aproape de ușă, ca un paznic devotat. I-a vorbit cu grijă — întrebând-o ce povești îi plac, ce vise are, ce mâncare o face să zâmbească. Nimeni nu o mai întrebase așa ceva.

Zilele s-au transformat în săptămâni. Iulian o ducea în fiecare dimineață la râu, descriindu-i soarele, păsările, copacii cu o poezie atât de vie, încât Zina simțea că le poate vedea prin cuvintele lui.

Îi cânta în timp ce spălau hainele și îi spunea povești despre stele și locuri îndepărtate. Râdea pentru prima dată după ani de tăcere. Inima i se deschidea. Și în acea căsuță simplă, s-a întâmplat ceva neașteptat — Zina s-a îndrăgostit.

Într-o după-amiază, când i-a atins mâna, l-a întrebat:

— Ai fost mereu cerșetor?

El a ezitat. Apoi a spus cu blândețe:

— Nu am fost mereu așa.

Dar n-a spus mai mult. Și Zina n-a insistat.

Până într-o zi.

A mers singură la piață să cumpere legume. Iulian îi dăduse instrucțiuni clare, iar ea memorase fiecare pas. Dar la jumătatea drumului, cineva i-a prins brațul cu brutalitate.

— Șobolancă oarbă! a scuipat o voce. Era sora ei. Andreea. — Încă trăiești? Încă te prefaci că ești soția cerșetorului?

Lacrimile i se urcau în ochi, dar Zina a rămas dreaptă.

— Sunt fericită, a spus.

Andreea a râs batjocoritor.

— Nici măcar nu știi cum arată. E o zdreanță. La fel ca tine.

Apoi a șoptit ceva care i-a frânt inima:

— Nu ai habar cu cine trăiești. Iulian nu e ce pare. A fost odată… fiul unui om bogat. A fugit, a renunțat la avere. Și-a pierdut mințile.

Zina a simțit cum totul se învârte în jurul ei. A plecat fără să mai răspundă. Nu voia să creadă, dar cuvintele surorii sale nu îi ieșeau din minte.

În acea seară, l-a întrebat din nou:

— Cine ești cu adevărat?

Iulian a oftat adânc. Apoi, încet, i-a spus adevărul. Fusese odinioară fiul unei familii foarte înstărite din Brașov. Dar după un accident în care își pierduse mama și în care el fusese vinovat, a fugit de lume, de bani, de numele lui. S-a ascuns printre cei pe care nimeni nu-i întreabă cine sunt.

A început să trăiască simplu, să ajute oamenii în tăcere. Și când tatăl Zinei i-a propus „căsătoria rușinii”, nu a văzut o pedeapsă. A văzut o șansă.

— Nu te-am ales ca pe o obligație, Zina. Te-am iubit din prima clipă. Pentru ce ești, nu pentru ce vezi.

Lacrimi calde i-au curs pe obraji. Și-a dus mâinile la fața lui, descoperindu-l cu degete care nu greșeau niciodată.

Au plecat împreună din satul acela. Au pornit o viață nouă într-un oraș mic, unde Iulian și-a deschis o ceainărie, iar Zina a început să predea cititul în Braille copiilor cu deficiențe de vedere.

Și deși Zina n-a văzut niciodată lumea cu ochii, o vedea clar cu inima.

Iar dragostea lor — crescută din suferință, adevăr și curaj — a devenit un far pentru toți cei care îndrăzneau să creadă în puterea sufletului.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.

”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”