„Mami, doica face lucruri rele în subsol”, mi-a spus băiatul meu de 11 ani într-o seară. Am zâmbit și l-am întrebat ce vrea să spună, dar chiar în acel moment a intrat soțul meu pe ușă, iar fiul meu a fugit imediat în camera lui.
Înainte de culcare, am intrat la el în cameră și l-am întrebat: „De ce te-ai oprit din vorbit când a venit tata acasă?” El mi-a răspuns: „Pentru că nu am încredere în el.” Deja totul devenea foarte ciudat.
Apoi mi-a spus: „Am încercat să văd ce face ea în ora aia în care stă în subsol, dar încuie ușa și zice că folosește substanțe chimice periculoase pentru curățenie, așa că nu am voie să intru. Dar am auzit zgomote ciudate de acolo. Trebuie să pui o cameră în subsol!”
Problema e că… noi aproape niciodată nu curățăm subsolul, cu atât mai puțin cu substanțe chimice. Era clar că mințea, și acum devenisem și eu curioasă.
Am decis să nu-i spun nimic soțului meu și am cumpărat online o cameră de supraveghere ieftină. Am instalat-o în subsol — și se pare că băiatul meu de 11 ani nu doar că avea dreptate, ci chiar ne-a salvat familia. (Dar mă grăbesc cu povestea.)
Într-o zi am primit o notificare de la aplicația camerei: „Mișcare detectată.” Am deschis și am rămas fără grai… La început am văzut cum doica intra în subsol și încuia ușa. Ce a urmat m-a înghețat — era cât pe ce să scap telefonul din mână chiar atunci și acolo.
Doica scoase dintr-o pungă câteva fiole, dar nu cu produse de curățenie. Am privit cu groază cum începea să combine lichide colorate, agitându-le cu precizie, aproape ca într-un laborator de chimie. Apoi a scos dintr-un dulap un carnețel gros, plin de rețete scrise de mână și desene ciudate.
Câteva zile am urmărit fiecare mișcare. Nu părea că pregătea nimic periculos, dar era clar că ascundea ceva. Am decis să o confrunt în prezența soțului meu. Spre surprinderea mea, el a tăcut mult timp, apoi a mărturisit că știa.
Doica era de fapt sora lui vitregă, care locuise în Germania și fusese implicată în experimente neautorizate în domeniul cosmeticelor. Fugise din țară după o anchetă, și acum încerca să recreeze formulele în secret.
I-am spus că nu pot accepta așa ceva sub acoperișul nostru, mai ales cu un copil în casă. În aceeași zi, a plecat. Ne-am asigurat că subsolul a fost igienizat complet, iar fiul meu a primit toate laudele pentru curajul lui.
Astăzi, totul e liniștit. Am angajat o doamnă serioasă de la o agenție locală și nu mai lăsăm nimic la întâmplare. Iar băiatul nostru? A primit un set de chimie adevărat, ca premiu pentru cât de atent și curajos a fost. Poate într-o zi va deveni el cercetător — dar pe căi corecte.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”