Un băiat a observat că, timp de două zile, câinele vecinei lătra întruna și a decis să arunce o privire înăuntru…
Într-o vacanță de vară, Eduard a început să audă lătrături venind din casa vecinei sale. O bătrână locuia singură acolo. Era cunoscută sub numele de Camelia și nu avea pe nimeni alături.
Când Eduard a observat că patrupedul lătra neîncetat timp de două zile, i-a spus tatălui său:
– Tată, ai auzit câinele lătrând tot timpul ăsta? Cred că ar trebui să vedem ce se întâmplă.
– Of, Eduard… Ce-ar putea fi în neregulă cu ea? Bătrâna aceea ciudată probabil se joacă cu câinele ei obosit și atât. Mi-aș dori doar ca animalul să nu facă atâta gălăgie.
Eduard nu era convins, dar a lăsat discuția să se stingă. În timp ce tatăl său era în garaj, a decis să iasă pe furiș din casă și să vadă despre ce era vorba.
„Câinele lătra disperat”, s-a gândit el. A mers la casa Cameliei și a bătut la ușă, dar nimeni nu a răspuns.
În schimb, lătratul câinelui a devenit și mai intens, ceea ce i-a stârnit curiozitatea și mai mult. Știind că părinții l-ar putea chema în orice moment, a ocolit rapid casa până în curtea din spate și a aruncat o privire pe fereastră…
Dincolo de geam, Eduard a văzut câinele, un labrador bătrân, care se agita în fața unei uși deschise. Pe podea, în sufragerie, zăcea Camelia, inconștientă.
Fără să stea pe gânduri, băiatul s-a întors în fugă acasă și a strigat:
– Tată, trebuie să chemăm salvarea! Cred că doamna Camelia e în pericol!
Tatăl lui, deși inițial reticent, a văzut spaima din ochii copilului și a reacționat imediat. Au sunat la 112, iar ambulanța a ajuns în mai puțin de zece minute.
Medicii au spus că femeia suferise un leșin sever din cauza căldurii și a deshidratării, dar că, din fericire, ajunseseră la timp. Câinele, credincios, nu se mișcase de lângă ea și lătrase fără oprire în speranța că cineva îl va auzi.
După acel incident, Camelia și-a revenit complet. A fost recunoscătoare din toată inima pentru curajul lui Eduard și i-a spus:
– Dacă n-ai fi fost tu, dragul meu, poate că nimeni nu m-ar fi găsit.
Familia băiatului a început să o viziteze mai des, iar relația dintre vecini s-a transformat într-o frumoasă prietenie. Iar câinele, pe nume Max, a devenit eroul cartierului.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”