Valeriu tocmai parcase lângă casă și se îndrepta spre intrare când a auzit brusc țipătul soției sale, Aliona. Era sigur că ea țipase…
„Ce s-a întâmplat?”, s-a gândit el, îngrijorat, și s-a grăbit să termine manevra.
Liftul, enervant, nu funcționa. Se părea că cineva îl ținea blocat la etaj, iar Valeriu a urcat scările în fugă. Intrând în apartament, a auzit imediat suspinele soției sale. În mijlocul sufrageriei zăcea o grămadă de bucăți de material de mătase viu colorat, iar lângă ea, șezând calmă pe un scaun, era mama lui, Natalia, cu o pereche de foarfeci mari în mâini. Aliona stătea pe canapea, plângând.
– Ce s-a întâmplat? – a întrebat Valeriu.
Aliona a dat din cap spre material.
– Noul meu set de lenjerie intimă – a spus ea printre lacrimi. – L-am cumpărat chiar ieri. Voiam să-ți fac o surpriză azi.
– O oaie rătăcită – a spus Natalia, sec. – Unde îți este demnitatea? La urma urmei, aveți un fiu care crește… Ce fel de exemplu îi dai?
– Leontin e în tabără – a răspuns Valeriu, ferm. – Cum ai intrat din nou aici, mamă? Ți-am luat cheile!
– Îi refuzi propriei tale mame accesul în casă? – a ripostat Natalia. – Vin când vreau și voi continua să vin. Nu voi tolera imoralitatea.
– Nu mai suport asta! – s-a ridicat brusc Aliona și s-a dus în bucătărie.
Natalia a privit furioasă după ea.
– Când ai de gând să divorțezi de această femeie? – l-a întrebat ea, severă, pe fiul ei. – Nu te-ai săturat să fii de râsul lumii?
– Mamă, ce-i cu tine? – a întrebat Valeriu, cu răbdare. – Ce ți-a făcut? Eu trăiesc cu ea și sunt fericit.
– E o femeie ușuratică! – a repetat Natalia, încăpățânată.
– Pe ce te bazezi?
– Știu eu. O femeie decentă ar cumpăra așa ceva? – a arătat spre lenjeria intimă sfâșiată. – Dă-o afară și găsește-ți o soție cum trebuie.
– Calmează-te, nu te amesteca în viața mea – a spus Valeriu, iritat. – Nici eu, nici Leontin nu avem liniște. Nu ai alte preocupări?
– Să nu-mi spui tu mie ce să fac! – a strigat Natalia. – Găina nu învață oul.
S-a ridicat și s-a îndreptat spre ieșire. Valeriu a mers după ea ca să se asigure că nu mai face vreo scenă. După ce a închis ușa în urma ei, s-a întors în bucătărie, unde a găsit-o pe Aliona plângând. O sticlă de vin deschisă era pe masă, iar ea bea dintr-un pahar.
– Valeriu, trebuie să facem ceva – a spus ea, bând paharul și zâmbind ironic. – Totul era planificat – fiul în vacanță, o cină… Slavă Domnului că nu a venit mai devreme. Dacă ar fi venit?
– Voi chema un lăcătuș și voi schimba încuietorile – a spus Valeriu, reținându-și iritarea.
– Asta nu va ajuta! – a răspuns Aliona, tare. – Nu înțelegi? Va născoci altceva!
– Și ce propui?
Valeriu bănuia deja care va fi răspunsul și se temea de el.
– Nu vezi că mama ta are probleme psihice? – a întrebat ea. – Poate fi periculoasă. Azi a tăiat lenjeria, mâine ce va fi?
– Nu spune prostii! – a replicat Valeriu, dar în sinea lui știa că avea dreptate, și asta îl înfuria și mai tare.
– Valeriu, fă ceva! – a băut ea al doilea pahar de vin. – Nu mai suport asta!
S-a auzit o bătaie la ușă. Amândoi au tresărit, crezând că Natalia s-a întors.
– Nu e ea – a șoptit Aliona.
Nervoasă, femeia a întins mâna spre un cuțit, dar Valeriu i-a prins-o rapid.
– Ți-ai pierdut mințile…
Dar nu era Natalia. Din sufragerie s-a auzit vocea Marinei, soția fratelui mai mic al lui Valeriu, Dănuț.
– Valeriu, Aliona, sunteți acasă? – a întrebat ea.
– Suntem aici, în bucătărie – a răspuns Aliona, iar Marina a intrat.
– Ușa din față era deschisă – a spus ea.
Aliona s-a uitat dezaprobator la soțul ei.
– Deci, v-a vizitat și pe voi mama? – a întrebat Marina, arătând spre sufragerie, unde încă zăceau bucăți din lenjeria intimă ruptă.
– Ce a făcut la voi? – a întrebat Aliona.
– Mi-a distrus ciorapii noi – a răspuns Marina, fără să pară supărată. Din contră, pe chipul ei se citea o curiozitate jucăușă, ca și cum ar fi aflat un secret.
– Cred că știu de ce se comportă așa Natalia – a spus Marina.
A evitat să se refere direct la soacra ei, preferând epitete neplăcute precum „mucegai bătrân”. Marina i-a privit pe amândoi cu un zâmbet triumfător.
– Ei bine, spune, nu mai amâna! – a îndemnat-o Aliona, nerăbdătoare.
– Să-l așteptăm pe Dănuț – a propus Marina. – Jur că nu veți regreta. Am descoperit ceva…
Marina nu mințea. Informațiile pe care le-a împărtășit i-au șocat pe fiii Nataliei și au pus capăt tiraniei ei…
După ce Dănuț a ajuns, Marina le-a povestit totul. Reușise, cu câteva zile în urmă, să dea peste un dosar medical ascuns în podul casei socrilor. Era o copie a unei evaluări psihiatrice făcute cu mulți ani în urmă, în care se recomanda supravegherea constantă și tratament pentru tulburări de personalitate. Documentele fuseseră bine ascunse chiar de Natalia, care nu dorea ca familia să afle.
Dănuț și Valeriu au înțeles că problema era mai gravă decât bănuiau. A doua zi au mers împreună cu soțiile la un psiholog care i-a îndrumat spre pașii legali și medicali pentru a obține o evaluare actuală. După mai multe discuții, intervenții și un episod public într-un magazin, în care Natalia a țipat la o casieră pentru că „purta o bluză indecentă”, a fost convinsă să meargă la control.
Cu tratament și susținere din partea familiei, comportamentul Nataliei s-a îmbunătățit vizibil. Deși a durat câteva luni, atmosfera în familie s-a schimbat complet. Aliona și Valeriu au redevenit un cuplu fericit, iar Leontin, întors din tabără, a găsit acasă părinți zâmbitori și o bunică liniștită, care îi citea povești și îi făcea plăcinte, nu crize.
Viața lor s-a așezat, în sfârșit, pe un făgaș normal. Iar Marina, cu zâmbetul ei ironic și curajul ei, a rămas mereu în familie „detectivul care a schimbat totul”.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”