Fiica mea a născut un băiețel. Bucuria a fost de nedescris. Însă această bucurie a fost curând umbrită de griji: fiica mea are un loc de muncă important, cu multă responsabilitate, și pur și simplu nu-și permitea un concediu de maternitate complet…
Desigur, nu puteam să-l las pe micuț singur, așa că am preluat totul cu dragoste. În fiecare zi, exact la ora 8 dimineața, mergeam la ea acasă și rămâneam cu bebelușul până la ora 18. Spălam, îl hrăneam, îl legănam, spălam rufe, călcam, ieșeam la plimbare.
Dar totul s-a schimbat într-o clipă. Într-o zi, obosită după plimbare, am deschis frigiderul ca să gust ceva, am luat puțină brânză și un măr. Și deodată am auzit-o pe fiica mea spunând:
— Să nu îndrăznești să iei ceva din frigider. Noi cumpărăm mâncarea asta din banii noștri.
Am rămas șocată.
— Dar… sunt la tine toată ziua, în fiecare zi. Atunci ce să mănânc?
— Cumpără-ți singură și adu-ți de acasă. Aici nu e cafenea, – a răspuns ea rece și a plecat.
Atunci am înțeles că am crescut o fiică nerecunoscătoare și am decis să-i dau o lecție. Sper că am procedat corect…
A doua zi dimineață, nu m-am mai dus. Nu i-am dat niciun mesaj, niciun apel. Am tăcut. Până la prânz, fiica mea a sunat de patru ori. Am răspuns abia seara, calmă:
— Sunt bine. Astăzi mi-am făcut de lucru prin grădină. Am simțit că e momentul să mă odihnesc.
— Mamă… îmi pare rău. N-am vrut să spun acele lucruri. Eram stresată, obosită. N-am vrut să te rănesc. Te rog, iartă-mă.
Vocea ei tremura. Se auzeau suspine și, pe fundal, plânsetul copilului. M-a rugat să vin măcar pentru câteva ore. I-am spus că voi veni, dar că lucrurile trebuie să se schimbe — respectul nu se cerșește, iar dragostea nu se răsplătește cu vorbe tăioase.
De atunci, fiica mea m-a privit altfel. A început să-mi lase mereu o gustare pregătită, să-mi mulțumească des și să îmi ofere zile libere când avea ocazia. Poate că avea nevoie doar de un semnal ca să înțeleagă ce primea de la mine. Iar eu, în sfârșit, m-am simțit apreciată. Ca mamă. Ca bunică. Ca om.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”