Grant simțea cum un nod i se strânge în gât. Ursulețul de pluș îi atârna neputincios de mână, iar bucuria cu care își imaginase întâlnirea cu fiul său dispăruse. În locul ei, se așternuse un amestec dureros de teamă, gelozie și vinovăție.
Naomi a inspirat adânc, încercând să își adune cuvintele. „Domnule Ellison, Luca a trecut prin multe. Noaptea se trezește plângând, strigând după mama lui. Iar când am venit aici… m-a privit cu ochi mari, ca și cum aștepta pe cineva. Nu m-am putut împotrivi și l-am ținut în brațe. De atunci… nu mă mai lasă să plec.”
Grant și-a simțit inima zdrobită. Știa că lipsise prea mult, prins în afaceri, în întâlniri și călătorii. Își lăsase copilul în mâinile altora, convins că banii compensează golul. Dar acum vedea clar: Luca nu avea nevoie de cadouri, ci de căldură.
„Tati…” vocea micuțului s-a auzit, înăbușită, de pe umărul femeii. „Te rog, las-o să rămână.”
Cuvintele au tăiat adânc. Grant a simțit cum rușinea îl lovește în piept.
S-a așezat încet pe scaunul din bucătărie, lăsând valiza jos. În tăcerea aceea grea, i-a venit în minte chipul mamei sale, femeia care îl crescuse simplu, cu muncă și povețe. Își amintea cum îl liniștea cu doine seara, când ploua pe acoperișul casei. Atunci, nu banii îi dădeau siguranță, ci îmbrățișarea ei.
A privit spre Naomi, care încerca să-și ștergă lacrimile. „Domnișoară Carter,” a spus el răgușit, „înțeleg acum. Îi sunteți un sprijin mai mare decât am știut eu vreodată să fiu.”
Naomi a clipit surprinsă, dar n-a zis nimic.
Grant s-a ridicat și s-a apropiat de fiul său. Cu mâini tremurânde, i-a atins părul. „Luca, îți promit… de azi înainte nu vei mai simți că ești singur. O să fiu aici. O să-ți spun povești, așa cum bunica mi le spunea mie, despre haiduci, despre satele din munți și despre cum se aprind stelele deasupra câmpului. Iar dacă Naomi vrea să rămână, va rămâne. Dar și eu voi fi lângă tine.”
Băiețelul l-a privit pentru prima dată în acea seară. Ochii îi erau umezi, dar un licăr de speranță se aprinsese acolo. Încet, și-a desprins brațele de pe gâtul femeii și s-a aruncat în brațele tatălui său.
Grant l-a strâns la piept, lacrimile curgându-i pe obraji. Ursulețul de pluș, uitat pe podea, părea acum doar o umbră a ceea ce încercase să suplinească.
Naomi și-a plecat capul, iar în bucătăria aceea, unde mai devreme era doar tăcere și teamă, se auzea acum doar suspinul eliberator al unui copil regăsit.
Grant știa că viața lui se schimbase pentru totdeauna. Nu averea, nu succesul, ci legătura cu fiul său era adevărata lui comoară. Și, pentru prima dată după mult timp, și-a dat seama că avea tot ce-i trebuia chiar acolo, acasă.
Astfel, în acea seară, un tată și-a recâștigat fiul. Iar în brațele lui Luca, Grant a simțit ceea ce niciun milion de dolari nu i-ar fi putut oferi vreodată: liniștea și dragostea necondiționată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.