M-am uitat în ochii lui Mihai, fiul meu, căutând o explicație. Stătea stingher în pragul apartamentului – apartamentul pe care îl cumpărasem din munca mea de șase ani departe de casă.
— Mamă, te rog să înțelegi, spuse el coborând privirea. Alina și eu ne-am căsătorit acum trei luni. Ne-am instalat aici și am renovat totul.
— Și unde ar trebui să locuiesc eu? am întrebat, simțind cum mi se strânge inima.
Mihai a tăcut prelung, apoi a mormăit ceva despre camera mică din spate, cea pe care o foloseam cândva ca debara. Am înghițit nodul din gât și am intrat, târând valiza uzată după mine.
În următoarele săptămâni, viața s-a transformat într-un calvar tăcut. Alina îmi arunca priviri când mă plimbam prin „apartamentul lor”. Făceam curat, găteam, în timp ce ei își trăiau viața ca și cum nu existam.
Într-o seară, când Mihai era plecat, am găsit extrasele bancare. Toți banii mei, economiile pentru care spălasem podele în Lisabona timp de ani de zile, fuseseră cheltuiți pe o mașină nouă și o vacanță de lux.
Nu am plâns. În schimb, mi-am făcut bagajul, am lăsat cheia pe masă și am plecat. Vecina mea Elena, cea mai bună prietenă din copilărie, m-a primit cu brațele deschise.
— Stai cât ai nevoie, mi-a spus ea.
Două luni mai târziu, m-am angajat la o cofetărie din cartier. Proprietara, doamna Florica, mă aprecia pentru rețetele portugheze pe care le învățasem. La șaizeci de ani, începeam o nouă viață.
Într-o zi, Mihai a apărut la cofetărie. Era palid și tulburat.
— Mamă, te rog să te întorci. Alina a plecat, luând tot ce am avut.
L-am privit pe fiul meu, simțind un amestec de durere și compasiune. Dar am știut că unele lecții trebuie învățate pe pielea ta.
— Îmi pare rău, Mihai. Ai propriul tău drum de urmat acum. Eu am găsit deja al meu.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”