Dar înainte să ridice mâna, Isabel i-a întâlnit privirea. Era o privire care nu tremura, ci ardea cu o intensitate veche, ca focul mocnit al unui rug pe care îl crezuse stins.
— Nu te-ai schimbat deloc, Carlos, a rostit ea, calm, cu o voce ce răsuna mai puternic decât țipătul lui.
Un fior i-a străbătut spinarea bărbatului. Pentru prima dată în ani, nu mai era stăpânul absolut al acelui palat.
Gemenele s-au ridicat în picioare și au rămas lipite una de alta, neștiind dacă să fugă ori să se apropie. Carmen și Lucia nu înțelegeau totul, dar simțeau că între femeia aceea și bărbatul care le crescuse exista un secret ascuns mai adânc decât marmura rece pe care călcau zilnic.
— Vă amintiți cântecul de leagăn? a întrebat Isabel, cu ochii umezi.
Și, fără să aștepte răspuns, a început să fredoneze încet. Un cântec vechi, de pe la sate, pe care mamele îl șopteau copiilor la fereastra unde bătea vântul nopții: „Nani, puiul mamei, nani…”
Atunci, fetițele au tresărit. Amintirea acelui cântec se adunase în visele lor ani la rând, ca un parfum uitat pe marginea pernei.
— Mama… a șoptit Lucia.
Un ecou s-a spart în pereții de marmură. Carlos a înroșit, dând din mâini haotic, ca un animal prins în capcană.
— E o minciună! a urlat el. E o farsă! Voi sunteți ale mele!
Dar Isabel a făcut un pas spre fete, iar ele, instinctiv, s-au aruncat în brațele ei. O îmbrățișare caldă, adevărată, cum nu cunoscuseră până atunci.
Dintr-odată, toată măreția conacului s-a topit într-o imagine ridicolă: un tată furios, beat de putere și alcool, și o mamă renăscută din cenușa propriului destin.
— Ți-ai construit imperiul pe sângele meu, a spus Isabel, cu vocea fermă. Pe trupul meu vânăt, pe tăcerea mea forțată. Credeai că am murit, dar m-am ascuns, am renăscut și am adunat dovezi. Totul va ieși la iveală.
Carlos a încremenit. Își dădea seama că femeia nu vorbea în vânt. O vedea în ochii ei, în spatele calmului tăios.
În acea clipă, ușa grea a salonului s-a deschis. Trei bărbați în costume negre au intrat, urmați de o femeie elegantă, procurorul-șef al Madridului.
— Domnule Mendoza, sunteți arestat, a spus ea, înmânându-i mandatul. Spălare de bani. Fraudă. Abuzuri domestice. Lista era lungă.
Carlos a încercat să protesteze, dar vocea i s-a stins. Whisky-ul băut în fiecare zi nu-i mai putea amorți groaza. Isabel și-a strâns gemenele la piept, iar lacrimile li s-au amestecat.
— Să mergem acasă, le-a spus ea. Acasă nu înseamnă aur și marmură. Acasă e unde inima noastră bate împreună.
Procurorul a dat din cap și a închis dosarul. Justiția își găsise glasul într-o mamă care refuzase să moară.
În curtea conacului, oamenii din sat care veneau zilnic să livreze pâine și lapte priveau scena. Știau că imperiul lui Mendoza fusese clădit pe lacrimi și frică. Și pentru prima dată, vedeau că zidurile înalte nu mai ascundeau teroare, ci libertate.
Isabel și-a dus fiicele departe de opulență, într-o casă simplă, cu grădină și cu miros de pâine coaptă pe vatră. Acolo, sub nucul bătrân, fetele au învățat din nou să râdă. Au cules cireșe, au alergat prin iarbă și au ascultat poveștile mamei despre cum satul românesc își țese curajul din rădăcini adânci.
Și astfel, răzbunarea nu a însemnat doar pedeapsa unui bărbat crud, ci renașterea unei familii.
Carlos Mendoza și-a pierdut totul într-o singură zi. Isabel însă și-a câștigat tot ce era mai de preț: brațele gemenelor strângând-o și șoapta lor, ca o rugăciune de seară:
— Mama, acum ești cu noi. Pentru totdeauna.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.