Lui nu-i trebuia o soție slabă și bolnavă. A plecat pur și simplu, fără să se uite înapoi, și și-a găsit pe altcineva.
Pe al treilea soț, pot spune că l-am „cules de pe stradă”. L-am pus pe picioare, l-am ajutat să-și găsească un rost.
Eu munceam, îi dădeam jumătate din salariul meu, deși el nu mișca un deget pentru mine. Iar de curând mi-a spus, din senin, că arăt neîngrijită, că sunt bătrână și că nu mai am grijă de mine.
M-am căsătorit de trei ori și de fiecare dată am încercat să fiu soția ideală — acum mi-e frică să rămân singură la bătrânețe.
Și asta mi-o spune un bărbat care e mai tânăr decât mine cu doar trei ani! Pe el se vede tânăr, plin de forță, iar pe mine mă vede ca pe o ruină.
M-am înfuriat, am încetat să-i mai dau bani, dar imediat a început să mă facă zgârcită, să-mi arunce în față tot ce are pe suflet.
În mine se luptă două gânduri:
unul îmi spune că un bărbat trebuie să fie alături de tine, că el e capul familiei. Dar nu mai pot să suport acest profitor.
M-am căsătorit de trei ori și de fiecare dată am încercat să fiu soția ideală — acum mi-e frică să rămân singură la bătrânețe.
Și iată-mă aici, neștiind ce să fac.
Am trăit atâția ani cu el, am muncit, l-am dus în spate. Dar cui i-aș mai fi de folos acum? Cine ar mai avea nevoie de o femeie în vârstă… Sau poate mă înșel?
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.