Bătrânul a găsit în ferma sa trei bebeluși abandonați, iar când s-a apropiat, a încremenit observând ceva neobișnuit…
Soarele abia răsărise de după munții care înconjurau mica gospodărie unde locuia Ion Petrescu, un bărbat de șaptezeci de ani care își dedicase întreaga viață pământului.
Chipul său, brăzdat de riduri adânci și cu un zâmbet reținut, reflecta înțelepciunea și sacrificiile adunate în zeci de ani de muncă. În acea dimineață, ca în multe altele, ieși devreme împreună cu Veta, cățeaua lui credincioasă – o maidaneză cu ochi inteligenți, care nu se dezlipea niciodată de el.
Ceața acoperea încă ogorul când Ion Petrescu observă că Veta, de obicei liniștită, începu brusc să latre și să se agite, îndreptându-se spre o pădurice de la marginea proprietății.
– Ce e, Veta? – întrebă el cu vocea răgușită, urmând câinele.
Aerul devenea tot mai rece pe măsură ce înaintau în pădurice. Veta alergă înainte și se opri lângă un tufiș. De acolo, un plâns slab a spart tăcerea. Inima lui Ion Petrescu bătea tot mai tare când s-a apropiat și a dat la o parte cu grijă ramurile. Spre uimirea lui, a zărit trei bebeluși, înveliți în pături zdrențuite, așezați pe un culcuș improvizat din frunze uscate.
– Doamne… – murmură el, aplecându-se să vadă dacă micuții respiră.
Era vorba despre două fetițe și un băiețel. Păreau epuizați, obrajii le erau roșii de frig, iar trupurile mici tremurau. Bătrânul, paralizat de șoc, se uită în jur, căutând cu privirea pe cineva sau măcar vreun indiciu despre cine i-ar fi putut abandona acolo.
– Cine ar putea face una ca asta?… Ce fel de oameni?! – șopti el, trecându-și mâinile tremurânde peste față.
Cățelușa îl privi stăruitor, de parcă îl îndemna să acționeze. Ion Petrescu oftă adânc, apoi îi luă cu grijă pe cei trei bebeluși în brațe, înfășurându-i în vechiul său palton de lână… și atunci a încremenit, văzând ceva neobișnuit…
Pe încheietura fiecărui copil era legat câte un șnur subțire de mătase, de culori diferite – roșu, albastru și galben. Fiecare avea prins de șnur un mic medalion rotund, pe care era gravat același simbol: o stea cu opt colțuri.
Ion se uită atent. Nu era nimic întâmplător acolo. Medalioanele păreau lucrate cu grijă, iar simbolul era familiar… Îl mai văzuse cu mulți ani în urmă, pe o carte veche, moștenită de la tatăl său. O legendă din satul lor vorbea despre „copiii sub steaua norocoasă”, născuți în aceeași noapte, abandonați din teamă sau din superstiție, dar meniți să schimbe lumea.
Fără să mai piardă timp, bătrânul îi duse în casă. Aprinse focul, încălzi lapte și le făcu un culcuș într-un coș mare, tapetat cu pături moi. A doua zi, se duse direct la autorități. Povesti ce se întâmplase și ceru ca el să fie tutorele copiilor, cel puțin temporar. Toți îl cunoșteau în sat – un om drept, harnic, văduv, fără copii, dar cu o inimă cât munții.
Timpul a trecut, iar cei trei copii au crescut sub grija lui Ion. Fetițele, Maria și Ilinca, și băiețelul, Radu, erau mereu veseli, de parcă toată dragostea bătrânului se revărsase în sufletele lor. Casa, cândva tăcută, era acum plină de râsete.
Când a împlinit optzeci de ani, Ion a fost omagiat de întregul sat. Nu pentru recoltele lui, nici pentru munca din tinerețe, ci pentru sufletul său. Și când, într-o dimineață, fetițele i-au cântat „La mulți ani”, iar Radu i-a adus o pătură lucrată de mână, bătrânul a zâmbit și a șoptit:
– Așa arată binecuvântarea. Și a meritat fiecare clipă.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”