Câinele meu a luat-o razna din cauza canapelei pe care am cumpărat-o de la un târg – când am tăiat-o, am înțepenit.
Acum câteva săptămâni, am dat peste un târg de vechituri în timp ce căutam o canapea ieftină. Noroc curat. Aveau o canapea veche de vânzare, doar 20 de lei. Cei care organizau târgul au spus că provenea din casa bunicii lor, care murise recent.
De îndată ce am adus-o în garaj, câinele meu a luat-o razna. A început să latre, să sară peste canapea și să zgârie cu disperare un anumit loc. Am crezut că doar mi se pare. Dar apoi m-a lovit un gând — poate e ceva ascuns acolo.
Din curiozitate, am luat un cuțit și am tăiat cu grijă locul unde câinele părea că își pierde mințile. Am privit înăuntru și… am înțepenit.
Ce naiba?!
În spatele căptușelii, ascuns adânc între arcurile vechi, se afla un plic mare, îngălbenit de timp, și o cutie metalică ruginită. Am scos totul tremurând, cu câinele lătrând în continuare, dar acum parcă mai liniștit, ca și cum își îndeplinise misiunea.
Am deschis cutia cu grijă. Înăuntru erau bijuterii vechi, câteva monede din argint și o brățară cu numele „Ana M.” gravat pe spate. În plic era o scrisoare. Era scrisă de mână, cu cerneală aproape ștearsă:
„Pentru cel care va găsi această comoară: nu am avut încredere în nimeni și am ascuns tot ce am avut mai de preț. Dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt.
Păstrează ce găsești aici, dar te rog, fă-mi o favoare. Spune-i fiicei mele că o iubesc. Nu am știut cum s-o arăt. Se numește Maria Munteanu. Poate că viața vă va aduce unul spre celălalt.”
Am simțit cum mi se strânge stomacul. Aveam o vecină pe stradă cu același nume. O doamnă în vârstă, retrasă, care rareori ieșea din casă. A doua zi, cu inima bătându-mi tare, m-am dus la ea. I-am spus povestea și i-am întins brățara.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Asta era a mamei mele, a șoptit. N-am știut niciodată ce s-a întâmplat cu ea sau cu lucrurile ei…
Am împărțit ce era în cutie, dar mai important, am câștigat o prietenă. Acum, o vizitez des. Câinele meu o iubește — și nu mai latră la nicio canapea.
Uneori, cele mai neașteptate lucruri ne aduc împreună. Iar unele comori nu sunt doar obiecte, ci legături refăcute, chiar și după o viață întreagă.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”