„Când am deschis poarta casei părintești după zece ani, am simțit că totul și nimic nu se schimbase în același timp…”
Poarta a scârțâit la fel ca în copilărie, trandafirii mamei încă înfloreau lângă fântână, iar în pragul ușii stătea o femeie mai mică decât mi-o aminteam, purtând aceeași basma albastră pe care i-o dădusem cu ani în urmă.
„Eu sunt, mamă. Gheorghe.”
Am strâns-o în brațe, iar trupul ei fragil părea la fel de ușor ca o pasăre. A șoptit cu glas tremurat: „Știam că ai să vii. Te-am visat azi-noapte.”
În casă, totul părea neschimbat. Camera mea, cana ciobită de pe raft, soba veche, calendarul cu zilele tăiate cu un creion roșu.
„Te-ai făcut frumos, Gheorghiță… dar ești cam slab. Nu mănânci bine acolo?”
Apoi, cu o urmă de speranță în voce, m-a întrebat încet: „Stai mai mult de data asta, mamă? Sau iar pleci curând?”
Am oftat adânc și i-am zâmbit.
„Nu plec nicăieri, mamă. M-am întors acasă. Definitiv.”
Ochii ei s-au umezit, dar zâmbetul i-a luminat chipul obosit. M-a luat de mână și m-a condus în bucătărie, unde, ca prin minune, masa era deja pusă. Parcă știa.
Am mâncat împreună, vorbind despre toate și despre nimic. Despre oameni care nu mai sunt, despre vecini, despre câmpul din spatele casei.
În următoarele săptămâni, am reparat gardul, am văruit pereții, am pus via în ordine. Și, încet-încet, satul a început să mă recunoască iar. M-am angajat la primărie ca tehnician agricol, iar în weekenduri vindeam legume din grădină în piața comunală.
Mama înflorea văzându-mă acolo. La un moment dat, m-a întrebat, cu același zâmbet cald:
„Nu-ți mai e dor de oraș?”
„Nu, mamă. Mi-era dor de acasă.”
Și așa, casa părintească a devenit din nou un cămin plin de viață. Iar fiecare zi era o bucurie în plus. Pentru ea, pentru mine, pentru liniștea pe care doar rădăcinile ți-o pot da.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”