Când învățătoarea ei, doamna Enache, a observat că fetița de zece ani, Lili, ezita să plece cu tatăl ei vitreg după școală, a simțit un fior de îngrijorare.
Lili era de obicei o elevă veselă și entuziastă, dar în acea zi părea neliniștită, strângându-și ghiozdanul cu putere și aruncând priviri în jur, de parcă ar fi căutat pe altcineva.
— Hai, Lili, spuse tatăl ei vitreg, Toma, cu o voce puțin prea autoritară. Să mergem acasă.
Lili făcu un pas mic înapoi, iar fața i se albise.
— Eu… cred că o să aștept după mama.
Doamna Enache observă teama din ochii fetei și simți că trebuie să intervină. Se apropie, instinctul spunându-i că ceva nu era în regulă.
— Bună, Toma. Este totul în regulă? întrebă ea calm, deși inima îi bătea puternic.
Expresia lui Toma se întunecă pentru o clipă, dar își forță un zâmbet.
— Totul e bine, doamnă Enache. Mama lui Lili m-a rugat să o iau eu azi.
Doamna Enache privi către Lili, care acum era vizibil incomodă, schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul.
— Mama ta ți-a spus că Toma va veni să te ia? întrebă ea blând.
Lili clătină din cap, cu ochii înlăcrimați.
— Nu… ea…
— Ea mi-a spus că vine singură, șopti Lili, abia stăpânindu-și lacrimile.
Doamna Enache își păstră calmul, dar luă imediat decizia să o țină pe fată aproape.
— Atunci hai să mergem în cancelarie, să o sunăm împreună pe mama ta, bine?
Toma schiță un gest grăbit.
— Nu e nevoie, poate a uitat să-i spună. Chiar trebuie să plecăm…
— Îți mulțumesc, dar până nu vorbesc cu mama ei, Lili rămâne cu mine, răspunse învățătoarea, cu o voce caldă, dar fermă.
Văzând că nu are cale de întoarcere, Toma plecă fără să insiste, iar doamna Enache o luă de mână pe Lili și o conduse în cancelarie. Acolo, cu mâinile tremurând, fetița formă numărul mamei ei.
După câteva secunde, femeia răspunse, alarmată.
— Lili?! Ce s-a întâmplat?
— Mami, Toma a venit să mă ia… dar tu nu mi-ai spus nimic.
— Ce?! Eu nu l-am rugat să vină! Stai acolo, ajung imediat!
În mai puțin de douăzeci de minute, mama lui Lili ajunse la școală, agitată. O luă în brațe pe fetiță și îi mulțumi din suflet doamnei Enache.
Ulterior, situația a fost discutată cu autoritățile, iar mama a luat măsurile necesare pentru ca Lili să fie în siguranță. Toma nu a mai avut voie să se apropie de ea.
Lili a continuat să vină la școală cu același zâmbet pe chip, iar legătura cu mama ei a devenit și mai puternică. Iar doamna Enache… a rămas mereu cu ochii deschiși și inima pregătită, știind că uneori o simplă întrebare poate face diferența între teamă și liniște.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”