Când și-a recăpătat cunoștința în terapie intensivă, bărbatul a auzit conversația soției. După ce a aflat ce plănuia, a ales să se prefacă mort. Cuvintele ei i-au înghețat sângele în vene…
Într-un salon de terapie intensivă, alb și tăcut, răsună doar sunetele regulate ale aparatelor medicale. În acel spațiu rece și controlat, Adrian Ilie, un cunoscut proprietar de restaurante din București, se afla în stare critică după un accident rutier grav. Trupul îi era inert, iar mintea plutea între lumi.
Dar în acea liniște apăsătoare, o voce familiară a început să se strecoare prin haosul conștiinței lui — vocea Linei, soția lui, care stătea la marginea patului și vorbea la telefon în șoaptă.
Cu ochii pe jumătate închiși și respirația slabă, Adrian începu să distingă frânturi din conversație. La început, păreau doar vorbe confuze, dar apoi… cuvintele au devenit clare. Lina vorbea despre el… la trecut.
— Da… sigur. A lăsat totul în testament, ți-am spus. Restaurantele, casa, conturile. E aproape rezolvat. Doar să mai așteptăm puțin…
Adrian a simțit un fior rece coborându-i pe șira spinării. Era viu. Conștient. Dar soția lui îl declara deja „aproape mort”. Nu părea că suferă. Nu părea nici măcar îngrijorată. Vocea ei era liniștită, calculată, aproape veselă.
Și-atunci a înțeles. Femeia în care avusese cea mai mare încredere… îl vindea. Îl trădase nu doar ca partener de viață, ci ca om.
Cu un efort dureros, Adrian a închis ochii și a stat nemișcat. A decis că, de acum înainte, va juca un rol. Se va preface că e pe moarte. Sau poate chiar… că e mort. Ca să afle tot.
Dar ceea ce a urmat… l-a făcut să nu-și mai recunoască propria viață.
În zilele ce au urmat, Adrian a rămas complet tăcut, aparent inconștient. A ascultat. Fiecare vizită a Linei aducea un nou indiciu — vorbe strecurate în șoaptă, discuții cu un bărbat pe care nu-l recunoștea, dar pe care îl numea „dragul meu”.
Planul era clar: Lina voia să se asigure că Adrian nu va mai ieși niciodată din acel pat. Iar dacă totuși o făcea, avea un plan de rezervă – „accidente” se pot întâmpla și în spitale.
Adrian a așteptat. Și-a păstrat calmul, strângând în minte toate informațiile. Apoi, într-o dimineață, a cerut să vorbească în secret cu medicul.
A explicat tot. Iar medicul, în loc să-l dea de gol, l-a sprijinit. Au pus în scenă moartea lui oficială – un certificat fals, un telefon scurt către Lina și… nimic mai mult.
Lina a fost devastată… pentru aparențe. A plâns la televizor, a dat interviuri despre cât de greu îi era. Iar la trei săptămâni după „moartea” lui Adrian, l-a adus în casă pe amantul ei. Credea că totul i-a reușit.
Dar într-o seară, la o cină elegantă organizată în vila din Snagov, în timp ce Lina ridica un toast în cinstea noului ei „început”… Adrian a apărut în pragul ușii.
Oaspeții au rămas înmărmuriți. Amantul a scăpat paharul pe podea. Lina s-a făcut albă ca varul.
— Ai uitat ceva, Lina, a spus Adrian calm. Eu n-am murit.
Scandalul care a urmat a fost inevitabil. Lina și amantul au fost anchetați pentru înșelăciune. Adrian, cu ajutorul avocatului său, a recuperat toate bunurile și a închis definitiv trecutul.
Astăzi, Adrian locuiește într-o casă mai modestă, dar liniștită, și a deschis un mic restaurant de familie. Lângă el e o femeie pe care a cunoscut-o chiar în perioada de recuperare – asistenta care l-a îngrijit și care l-a învățat să zâmbească din nou.
Iar în fiecare seară, când închide ușa localului, Adrian știe un singur lucru: a pierdut o minciună, dar a câștigat o viață reală.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”