Directorul a văzut că frizerița a tuns un om al străzii în salonul lui de lux. Dar a doua zi… a rămas fără cuvinte când a văzut ce s-a întâmplat.
Era vară, iar în salon domnea o liniște neobișnuită. Mulți dintre clienții fideli erau plecați în vacanță, pe la mare sau în străinătate. O parte dintre angajați erau și ei în concediu. Așa că, în acel moment, Vera, o stagiară tânără, rămăsese singură în sala de lucru, curățând locurile colegilor ei.
Deodată s-a auzit clinchetul ușii – cineva intrase. Vera a ridicat privirea și a văzut un bărbat de vârstă mijlocie, slab, îmbrăcat cu haine destul de ponosite. Părul și barba arătau de parcă nu mai fusese la frizer de jumătate de an. I-a atras imediat atenția: o cămașă în carouri, pantaloni simpli, un aer foarte „de la țară”.
„Parcă e scos dintr-un film vechi… ca Budulai din televizorul bunicii”, își zise Vera. „Ce-o fi căutat el aici, într-un salon atât de scump?”
— Bună ziua, domnișoară. S-ar putea să mă tunzi? — întrebă bărbatul, calm și politicos.
Vera se uită în jur — poate vorbea cu altcineva? Dar nu, era singură.
— Ei, mă tunzi sau nu? — repetă omul cu un zâmbet blând. Atunci Vera și-a dat seama: acesta era momentul ei. Primul ei client!
Da, omul nu arăta ca și cum și-ar permite. Iar prețurile din salon erau… piperate. Poate că va trebui ea să plătească din buzunar, dacă va fi nevoie. Dar nu conta. Era șansa ei să demonstreze ce poate.
— Sigur, poftiți, luați loc — i-a zâmbit și l-a invitat.
A început să-l tundă cu grijă, lucrând atent, conturând forma, scoțând în evidență trăsăturile feței. Părul lui, grizonat, îi dădea chiar un aer nobil. Când era aproape gata, Vera a zâmbit: „Dacă ar avea un costum, l-ai putea duce direct la operă!”
Și chiar atunci…
— Ce-i asta?! Am deschis cumva un maraton de caritate?! — a răsunat o voce de la intrare. Era Jenia, directorul salonului. Vera s-a speriat atât de tare că era cât pe ce să scape foarfeca din mână.
— Uită-te la el! Cum arată! Ca un cerșetor! Și tu îl lași să intre aici?! Ăsta e un salon de elită, nu o cantină pentru săraci! De când acceptăm cazuri sociale?! — urla directorul, înfuriat.
Bărbatul nu zicea nimic. Calm, s-a ridicat de pe scaun, și-a netezit cămașa și s-a întors către Vera:
— Îți mulțumesc, domnișoară. M-ai făcut din nou om! — și i-a întins câteva bancnote, scoase din buzunarul interior al cămășii.
Vera nu știa ce să spună. Bărbatul i-a dat un semn din cap, s-a întors și a ieșit din salon cu demnitate.
Iar a doua zi… toată lumea a rămas fără cuvinte când a văzut ce s-a întâmplat.
A doua zi dimineață, la ora opt fix, o mașină luxoasă s-a oprit în fața salonului. Din ea a coborât același bărbat de ieri — îmbrăcat impecabil, într-un costum albastru închis, cu cravată vișinie și pantofi lustruiți. Vera abia l-a recunoscut.
În urma lui, au coborât doi tineri îmbrăcați la costum, care au intrat împreună cu el în salon. Jenia, directorul, abia își băuse cafeaua și încă mai bombănea din cauza incidentului de ieri.
— Bună dimineața — a spus bărbatul, cu o voce fermă. — Îmi cer scuze pentru intrarea neașteptată. Permiteți-mi să mă prezint cum se cuvine. Mă numesc Tudor Barbu. Sunt antreprenor, fondatorul rețelei de clinici „Avansmed”.
Jenia a înghețat. Numele era cunoscut. Foarte cunoscut.
— Întâmplarea de ieri mi-a arătat clar că aici există un om adevărat — spuse Barbu, arătând spre Vera. — Cineva care vede dincolo de aparențe. Și tocmai de aceea, am decis ca noul nostru parteneriat de imagine să fie legat de acest salon. Vom sponsoriza renovarea completă, vom aduce echipamente de ultimă generație, iar Vera… va deveni imaginea noastră oficială pentru campania „Respect pentru oameni”.
Vera rămase fără cuvinte. Lacrimile îi curgeau pe obraji. Tot salonul a izbucnit în aplauze, în timp ce Jenia nu mai știa cum să-și ceară iertare.
De atunci, viața Verei s-a schimbat radical. A terminat stagiatura, a devenit stilist oficial și a deschis, peste câțiva ani, propriul ei salon, în același cartier, unde oricine era binevenit, indiferent de haine, cont sau statut. Iar pe firmă scria simplu: „Frumusețea începe cu bunătate.”
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”