După ce am aflat că soțul meu mințea și că banii de chirie pe care îi plăteam mergeau direct la el și la mama lui, am decis să le dau o lecție…
După doi ani de căsnicie, am descoperit că soțul meu și mama lui erau proprietarii apartamentului pentru care plăteam chirie. Radu și cu mine am decis să împărțim totul la jumătate, inclusiv chiria, când ne-am căsătorit. El a găsit apartamentul, spunând că costă 2.000 de lei pe lună, iar eu îi dădeam partea mea de 1.000 de lei în fiecare lună, în timp ce, aparent, el transfera banii către proprietar.
Am crezut că totul era normal timp de doi ani. Până într-o noapte din decembrie. Vecina mea și cu mine am rămas blocate în lift și am vorbit până când, pe când trecea, ea a spus ceva ce mi-a întors stomacul:
— Oh, deci locuiești în apartamentul doamnei Loredana și al lui Radu, nu-i așa?
(Loredana – exact ca numele mamei lui Radu.)
Am întrebat, confuză, ce voia să spună. Fără să știe bomba pe care tocmai o lansase, vecina a explicat, veselă:
— Da, apartamentul a fost cumpărat acum ani de mama lui Radu! El s-a mutat cu fosta lui soție după ce l-a închiriat o perioadă. Și acum voi locuiți acolo!
Sângele mi s-a înghețat. Nu trebuia să plătesc chirie. Radu și mama lui primeau bani de la mine. Fără să știu, am contribuit cu 24.000 de lei la „trezoreria” lor timp de doi ani.
Înainte să pot intra în casă, m-a cuprins furia. Dar nu am explodat. În schimb, l-am sunat pe Radu:
— Bună, dragul meu — i-am spus amabil. — Când expiră contractul de închiriere, din nou?
— Pe 28 decembrie — a răspuns el cu indiferență.
Excelent. Am acționat ca și cum totul ar fi fost normal în următoarele două săptămâni: găteam, râdeam la glumele lui, îl țineam de mână. Dar, în culise, ce făceam? Planificam răzbunarea mea…
În următoarele zile, am vorbit cu un avocat. I-am explicat totul: cum banii au fost ceruți sub pretext fals, cum nu am fost informată că locuim în locuința lor, cum am contribuit financiar fără drept. Mi-a spus că am tot dreptul să acționez legal pentru recuperarea banilor, dar mi-a oferit și un sfat:
— Uneori, cea mai bună lecție nu e în instanță. Ci în demnitate și acțiune calculată.
Și am făcut exact asta.
Pe 27 decembrie, am împachetat toate lucrurile mele. În liniște. Am închiriat o dubă, am rugat o prietenă să mă ajute și am mutat totul la un apartament pe care îl găsisem deja — mai ieftin, mai mic, dar complet al meu. Pe masa din sufragerie am lăsat o mapă cu toate chitanțele, dovada transferurilor, și o scrisoare.
„Dragă Radu,
Am aflat adevărul. Știu că nu a fost o scăpare. A fost o minciună prelungită, lună de lună, zi de zi. Tu și mama ta ați profitat de mine. Și ai făcut asta privind-mă în ochi.
Îți las tot ce am contribuit, pentru că ceea ce ai pierdut nu se recuperează cu bani: încrederea, respectul, onoarea. Am ales să plec cu fruntea sus. Nu te voi căuta. Nu mă căuta nici tu.”
La începutul anului nou, am început o viață nouă. Mi-am găsit un loc de muncă mai bun, mi-am luat un curs de calificare și am învățat ce înseamnă să ai grijă de tine. Într-o zi, la o cafenea, am cunoscut pe cineva — Andrei, un om simplu, sincer și bun. Ne-am cunoscut fără secrete, fără minciuni.
Nu l-am mai văzut niciodată pe Radu. Dar am auzit că, după ce am plecat, mama lui a vândut apartamentul fără să-i spună. Poate că lecția s-a dus mai departe.
Cât despre mine? Sunt mai liberă, mai liniștită, mai puternică. Nu pentru că m-am răzbunat, ci pentru că m-am eliberat.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”