După stingerea soacrei, Valentina s-a dus la deschiderea testamentului – unde o așteptau soțul ei… și amanta lui, cu un bebeluș în brațe.
Dar când avocatul a citit ULTIMELE CUVINTE ale Annei Petrovna – tuturor le-a căzut fața…
Vestea morții Annei Petrovna a lovit-o pe Valentina ca un trăsnet.
— Nu se poate… ieri încă mi-a trimis un mesaj… — a șoptit ea, cu ochii în lacrimi.
Deși era bolnavă de ceva timp, Valentina tot sperase la o minune. Îi era mai mult decât o soacră.
Anna Petrovna o iubea ca pe propria fiică, ba poate chiar mai mult. De multe ori, îi spunea:
— Dacă aș fi avut o fată, aș fi vrut să fie exact ca tine, draga mea.
Dar ziua testamentului a venit mai repede decât se aștepta. Îmbrăcată în negru, Valentina a pășit în biroul avocatului cu inima grea. Când a intrat, Igor — soțul ei — era deja acolo. Dar nu era singur.
Lângă el stătea o femeie tânără, cu ruj roșu, tocuri înalte și un zâmbet puțin cam prea larg pentru un astfel de moment. În brațe ținea un bebeluș care scâncea ușor.
— Cine…? — a început Valentina, dar s-a oprit. A înțeles imediat.
Igor a ridicat din umeri, vizibil jenat.
— Asta e Marta. Și… ăăă… copilul e al meu.
Un val de amețeală a trecut prin Valentina. Nu doar că își pierduse soacra, dar în același timp își pierdea și căsnicia.
Avocatul a făcut semn că urmează să citească testamentul. A început formal:
— Subsemnata, Anna Petrovna, în deplinătatea facultăților mintale…
Vocea lui era calmă, dar tensiunea în cameră era electrică.
— … las casa mea din centrul orașului nepoatei mele… Marta.
Toți au tresărit.
— Pardon?! — a sărit Igor. — Marta? Nepoata ta?
— Așa e… — a continuat avocatul. — Marta este fiica fratelui geamăn al Annei, care a murit cu mulți ani în urmă. Crescută în secret într-un orfelinat, căci familia n-a acceptat-o. Acum, Anna și-a dorit să-și îndrepte greșeala.
Valentina se uita în gol. Igor arăta complet pierdut.
— Dar stai puțin… asta înseamnă că… amanta mea e… ruda mea?! — a întrebat el, aproape urlând.
Avocatul a ridicat din sprâncene, dar n-a zis nimic. A continuat:
— În ceea ce privește conturile bancare, acțiunile și economiile personale, acestea vor fi transferate în întregime Valentinei.
Valentina a clipit de câteva ori.
— Și… motivul? — a întrebat ea încet.
Avocatul a deschis o scrisoare sigilată.
— Citez: „Valentina a fost singura care m-a iubit fără interes. A avut grijă de mine când nici fiul meu nu a făcut-o. Pentru mine, ea este adevărata mea fiică. Igor a făcut alegerile lui, dar consecințele îl vor urmări. Cât despre Marta… să-i fie casa sprijin pentru copil, dar să știe că sângele nu înseamnă totul.”
Toți au rămas în tăcere. Marta a început să plângă, dar nu de bucurie. Igor și-a lăsat capul în mâini. Valentina s-a ridicat.
— Mulțumesc, Anna Petrovna… pentru tot. Nu pentru bani, ci pentru adevăr.
Și a ieșit cu fruntea sus. În urma ei, rămăseseră doar regrete, minciuni… și un testament care schimbase tot.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.