Alina lucra ca femeie de serviciu pentru o mare companie de construcții. Era o femeie liniștită, rezervată, pe care nimeni nu o remarca. În mantia ei gri, ușor largă, și cu șalul legat pe frunte, părea o umbră. Mănușile ei galbene de cauciuc, care erau aproape lipite de mâinile ei, nu făceau decât să o facă și mai invizibilă.
Angajații biroului nu o observau când trecea pe lângă ei, făcea curățenie pe neobservate, golea pubelele și dispărea repede pe coridoare.
În doi ani, nimeni nu l-a întrebat vreodată de unde venea sau cine era. Într-o seară, când aproape toată lumea plecase acasă, Alina a intrat în biroul directorului general pentru a face curățenie.
Tocmai se pregătea să dea cu mopul pe jos când ușa s-a deschis brusc și șeful, Pavel Vitalievici, a intrat în birou cu adjunctul său, Viktor Sergheevici. Se certau cu voce tare.
– Mâine negociem cu japonezii, dar nu avem interpret! – a spus Pavel iritat. – Este un dezastru, Viktor! Dacă nu găsim pe cineva, vom pierde afacerea!
– Am putea căuta o agenție de traduceri”, a sugerat Viktor.
– „Am încercat deja”, a spus șeful. – Ultima dată, au făcut o asemenea greșeală încât japonezii aproape că s-au ridicat de la masă! Nu ne putem permite să facem din nou această greșeală!
Tăcerea cântărea greu în cameră. Alina s-a oprit pentru o clipă, a lăsat mopul jos și a vorbit.
– Eu vă pot ajuta.
S-a întors spre cei doi bărbați ca și cum tocmai ar fi observat că se află acolo.
– Ești doar o femeie de serviciu, cunoaște-ți locul! – a răbufnit Pavel furios.
Alina nu a spus nimic, doar a dat din cap și și-a continuat treaba. Dar în dimineața următoare, întregul birou a fost șocat.
La începutul reuniunii, când a sosit delegația japoneză, Alina a intrat în sala de conferințe, acum într-un costum elegant, fără eșarfă și mănuși de cauciuc. Toată lumea a tăcut în timp ce ea îi saluta pe oaspeți într-o japoneză fluentă. Pavel și Viktor au rămas uimiți când Alina a tradus reuniunea cu încredere și stăpânire perfectă a limbii.
Întâlnirea a fost un succes. Oamenii de afaceri japonezi au strâns mâna lui Pavel cu satisfacție și au lăudat-o pe excelenta interpretă. Când au plecat, directorul general s-a întors încet spre Alina.
– Cum… cum este posibil acest lucru? – a oftat ea.
Alina a zâmbit slab.
– Am studiat în Japonia, sunt interpretă. Dar când m-am întors, nu mi-am putut găsi un loc de muncă pentru că peste tot voiau experiență. Așa că am devenit femeie de serviciu.
Viktor a rupt tăcerea.
– Alina, nu putem irosi talentul tău. Ai vrea să lucrezi pentru noi ca interpretă oficială?
Ea s-a gândit o clipă, apoi a dat din cap.
– Am înțeles. Dar mai întâi voi termina curățenia pentru astăzi.
În birou s-a așternut din nou liniștea, dar de data aceasta nu de șoc – ci de uimire.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”