Fiica soțului meu, Amelia, în vârstă de nouă ani, și-a pierdut mama, iar eu am ajutat-o să crească încă de când avea șase ani. Suntem foarte apropiate.
Când tatăl ei și cu mine ne-am logodit, ea a fost extrem de entuziasmată și a ajutat la planificarea întregului eveniment — mai ales a rochiei mele și a visului ei de a fi domnișoară cu flori.
Dar, în ziua cea mare, când muzica a început… ea nu a ieșit.
— Unde este Amelia? am șoptit.
Nimeni nu o văzuse de douăzeci de minute. Am oprit ceremonia.
Apoi cineva a strigat: — Aud niște bătăi!
Am găsit-o pe Amelia încuiată într-un dulap cu rechizite, cu obrajii uzi de lacrimi, ținându-și în continuare buchetul în mâini. Tremurând, a arătat cu degetul…
…spre ușa încuiată din interior.
— M-a închis cineva… și… n-am putut ieși, a spus ea printre suspine.
Am luat-o în brațe imediat, strângând-o cu toată forța mea, în timp ce tatăl ei se grăbea spre noi, cuprins de panică și grijă. Amelia se agăța de gâtul meu, plângând și cerându-și scuze de parcă era vina ei.
— N-a fost vina ta, draga mea. Nici pe departe, i-am șoptit în păr. Ești în siguranță acum.
Am aflat mai târziu, din înregistrările de la camerele de supraveghere, că unul dintre copiii invitaților se juca și trântise ușa din greșeală. Amelia a rămas blocată fără să poată striga destul de tare ca să fie auzită prin muzică și agitație.
După câteva momente de liniștire, am reluat ceremonia. Amelia a pășit în față cu pași mici, dar hotărâți, ținându-și buchetul cu mândrie. Când am ajuns la altar, și-a ridicat privirea spre mine și mi-a zâmbit.
A fost o nuntă minunată, dar mai presus de toate, a fost ziua în care am știut, fără nicio îndoială, că Amelia nu este doar fiica soțului meu. Este și fiica mea. Din toate punctele de vedere care contează.
Astăzi, când ne uităm la pozele de atunci, râdem de momentul în care „domnișoara cu flori” a întârziat. Iar Amelia povestește mereu cu mândrie cum a fost salvată din dulap chiar înainte de a-și îndeplini visul.
Un vis pe care l-am trăit împreună. Ca o adevărată familie.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”