Fostul soț s-a întors după trei ani petrecuți cu altcineva. Nici prin minte nu-i trecea reacția care-l aștepta.
— N-am venit ca să ne certăm. Aș vrea doar să vorbim.
Tania îl privea, cu greu recunoscând omul din fața ei. Plecase cândva sigur pe el, către altă femeie, convins că decizia lui era una bună. Acum stătea în fața ușii, cocoșat parcă de propriile alegeri, cu anii greșelilor atârnând greu pe umeri.
Sacoul șifonat, barba lăsată, ochii obosiți — totul spunea că viața nu-i fusese blândă. În privirea aceea cândva sigură acum se citea teamă și o urmă de speranță disperată.
— Spune, zise ea liniștit, deschizând ușa doar cât să se audă, fără să-l poftească înăuntru.
Radu își trecu mâna prin păr, încercând să-și adune gândurile.
— Am fost un nebun. Am înțeles asta. Îmi pare sincer rău.
Tania zâmbi slab. Nu era nici ură, nici ironie. Doar o oboseală adâncă.
— Și ce ai înțeles mai exact? — întrebă, încrucișându-și brațele.
— Că te-am pierdut fără să știu ce însemnai pentru mine. Că tu ai fost mereu cea care m-a susținut.
— Că ai schimbat o familie pe un vis frumos și gol?
— Că ai crezut că eram banală, fără nimic de oferit? Că nu meritam atenția ta?
El coborî privirea.
— Am confundat strălucirea cu fericirea. Am crezut că viața înseamnă aparențe, nu profunzime. Tu ofereai echilibru, sprijin, răbdare…
— Și când toate astea ți s-au părut plictisitoare, ai plecat. Acum te întorci, ce să cauți? Pe femeia care nu avea timp de coafor, dar îți ținea casa și sufletul în picioare?
— Tania…
— Ai ales atunci. Acum e rândul meu.
Zâmbi abia vizibil, dar cu fermitate.
— Și nu te mai cred.
Îl privi în tăcere. Cândva, acele vorbe ar fi sfâșiat-o. Acum însă, în fața ei nu mai era bărbatul visurilor, ci doar cel care o dezamăgise profund.
— Și ce vrei de fapt? — întrebă după o pauză.
Radu făcu un pas spre ea, dar ea rămase nemișcată. Observând, se opri.
— Vreau să repar tot. Să mă întorc. Să începem din nou. Dacă îmi dai voie. Sunt gata să fac tot ce trebuie. Doar spune-mi că am o șansă.
Tania își lăsă privirea în jos pentru o clipă, apoi îl privi direct în ochi.
De câte ori visase la acest moment? Câte nopți și-l imaginase cerându-și iertare? Dar acum, când momentul se întâmpla cu adevărat, nu simțea nici măcar un strop de bucurie. Doar un gol liniștit.
— Să te întorci? Unde? În apartamentul gol pe care l-ai părăsit convins că o să mă prăbușesc fără tine?
— La femeia pe care ai rănit-o cu disprețul tău?
— Sau, de fapt, vii pentru că n-ai unde să te mai duci?
Radu nu spuse nimic. Tăcerea lui spunea tot.
— N-am avut nevoie de tine să-mi refac viața. M-am ridicat singură. Am muncit, mi-am regăsit demnitatea și liniștea. Și n-am de gând să le pierd iar. Așa că te rog să pleci definitiv din viața mea.
Se întoarse să închidă ușa, dar, înainte să o facă, se opri pentru o clipă.
— Dar îți doresc să reușești. Să înveți. Să devii mai bun. Nu îți doresc răul, dar în viața mea nu vei mai intra.
A închis ușa încet, fără să o trântească. S-a sprijinit de ea câteva secunde, apoi a zâmbit.
A doua zi, la cafeneaua unde mergea mereu dimineața, a primit o floare de la barmanul tânăr și atent care îi știa deja comanda.
— Nu știu prin ce ai trecut, dar azi zâmbești altfel – i-a spus el.
Și Tania a știut: viața nu se întoarce în trecut. Dar îți oferă mereu un nou început.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”