Maria s-a întors acasă să-și ia portofelul și a descoperit un adevăr de neiertat despre soțul ei… Maria și-a dat seama că își uitase portofelul acasă și a decis să se întoarcă rapid pentru a-l recupera. Habar nu avea că acest lucru o va face să descopere o trădare pe care nu o putea ierta.
— Ești absolut sigur că nu ai nevoie de nimic? — l-a întrebat Maria pe soțul ei încă o dată, încercând să pară cât mai atentă posibil.
— Hai, totul e bine! — a răspuns Adrian cu un ușor ton de iritare.
Tonul lui respingător a durut-o, dar Maria a ales să treacă peste. În ultima vreme, Adrian devenise mai irascibil, dar Maria nu avea intenția să provoace niciun conflict inutil. Fusese mereu o persoană care evita certurile, luând în seamă cuvintele mamei sale: „Vei fi o soție minunată – răbdătoare și docilă.” Maria trăia după aceste principii, adesea punându-și deoparte frustrările pentru a se adapta nevoilor lui Adrian.
În ziua aceea, Maria planificase o cină specială pentru soțul ei. Urma să coacă pește cu lămâie și rozmarin și să prepare un desert după rețeta preferată a soacrei sale, pe care Adrian o adora. Tocmai terminase de cumpărat toate ingredientele de la magazin când și-a dat seama că portofelul era încă acasă.
Scoțând un oftat frustrat, Maria și-a trecut mâna prin păr și a luat telefonul pentru a-l suna pe Adrian, sperând că ar putea veni în întâmpinarea ei. Dar el nu a răspuns. Rămasă fără alternativă, l-a rugat pe casier să-i păstreze articolele și s-a grăbit înapoi acasă.
În timp ce deschidea ușa pentru a-și lua portofelul, un sunet ciudat a făcut-o să încremenească. Adrian era la telefon, iar ceea ce a auzit a zguduit-o profund.
— Am planificat totul perfect — spunea Adrian cu încredere. — Apartamentul este deja pe numele meu. Tot ce a mai rămas este transferul banilor.
Maria a rămas nemișcată, cu inima bătându-i nebunește. S-a sprijinit de tocul ușii pentru a se stabiliza. Apartamentul? Banii? Despre ce vorbea?
— Desigur, e riscant — a continuat Adrian — dar ce altă opțiune avem? Maria nu ar bănui niciodată nimic. E atât de docilă – pur și simplu acceptă totul.
Fiecare cuvânt a lovit-o pe Maria ca un pumnal în inimă. Cum putea să vorbească despre ea așa? Îi dăduse dragostea ei, încrederea, întreaga ei viață. Și acum, simțea că nici măcar nu-l cunoaște.
— Oh, și despre propunerea ta — a adăugat Adrian, vocea lui acum mai blândă. — După toate acestea, vom merge în Italia – exact cum ți-ai dorit. Îmi pot imagina deja cum ne plimbăm prin Roma. Nu uita să împachetezi o rochie frumoasă – va fi perfect.
Lacrimile i-au umplut ochii Mariei în timp ce încerca să-și stăpânească potopul de emoții. Vocea lui, plină de entuziasm și planuri care o excludeau, părea că vine dintr-o altă lume.
Ascunzându-se pe hol, Maria l-a ascultat pe Adrian încheindu-și apelul. Era sfâșiată între a-l confrunta într-un acces de furie sau a rămâne tăcută pentru a afla amploarea completă a trădării sale. Dar cum ar putea să rămână tăcută după ce a auzit asemenea lucruri?
Când ușa a scârțâit, Adrian a pășit pe coridor. Maria, ascunsă după colț, l-a privit cu atenție…
Maria a respirat adânc, și-a șters lacrimile și a pășit în fața lui Adrian, brusc, cu o privire pe care el nu i-o mai văzuse niciodată. Calmă, dar fermă.
— Mi-ai luat tot ce aveam mai scump, Adrian: încrederea — a rostit ea. — Dar azi, îți mulțumesc. M-ai trezit.
Adrian a rămas blocat. A încercat să nege, să inventeze ceva, dar Maria îl întrerupse:
— Am auzit totul. De la apartament, până la rochia pentru amantă. Nu mai spune nimic. Am nevoie doar să pleci.
Și-a luat portofelul, i-a întins cheile și a ieșit pe ușă. Nu a mai privit înapoi.
În săptămânile care au urmat, Maria a decis să se mute temporar la o prietenă din copilărie, în Sibiu. A cerut divorțul, și-a scos apartamentul din acte și a rupt toate legăturile cu Adrian. La început, a fost greu. A plâns nopți la rând. Dar în acea durere, s-a redescoperit.
A început să meargă la cursuri de design interior, o pasiune veche abandonată. Apoi, cu încurajările prietenei ei, și-a lansat propriul cont pe rețelele de socializare, unde posta idei de amenajare și sfaturi practice. În câteva luni, comunitatea ei a crescut uimitor.
Un an mai târziu, Maria avea propriul atelier, clienți fideli, și o energie pe care n-o mai simțise de ani. Într-o zi, la o prezentare de design, l-a cunoscut pe Rareș, un fotograf care o urmărea deja online. Au început să vorbească, apoi să lucreze împreună. Restul a venit firesc.
Nu a fost o poveste de basm. A fost una reală. Cu suferință, dar și cu vindecare. Iar Maria, cea „docilă” de odinioară, devenise o femeie sigură, puternică și liberă. Iubea din nou, dar de data asta, se iubea și pe sine.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”