Marian stă tolănit pe canapea, cu amanta lui în brațe, mângâind-o ușor pe păr. După câteva clipe de tăcere, oftează adânc și zice pe un ton mieros:
– Auzi, draga mea… ai vrea tu să fii mama copiilor mei?
Ea face ochii mari, tresare toată și începe să se înroșească până la urechi:
– Wow, daaa! Serios? Chiar vorbești serios? Vai, ce emoționant!
Tipul zâmbește ștrengărește, o bate ușor pe umăr și continuă:
– Atunci, foarte bine! Ți-i las.
Ea se blochează:
– Cum adică… mi-i lași?!
– Da, dragă. Ăsta mai gras mănâncă mult, dar e cuminte, își face temele singur și nu deranjează. Pe cel mic nici nu-l simți, stă numai cu nasul în tableta lui. Ai să te înțelegi de minune cu ei!
Amanta îl privește năucită, cu gura căscată:
– Stai, stai puțin… tu vorbești despre copiii tăi… de acasă?!
– Păi da! Ce-ai înțeles tu? Că mai facem alții noi? Ferească Dumnezeu, abia mă descurc cu ăștia doi!
Dacă ți-a plăcut bancul, nu uita să îl distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe zâmbetul și bucuria.
BONUS:
Ion către Maria, ofticat nevoie mare:
– Fă, tu ești cumva neam de boomerang?
Maria ridică o sprânceană, nedumerită:
– De ce spui prostii, mă Ioane?
Ion oftează și dă din mâini, parcă neputincios:
– Păi cum altfel să-mi explic? Eu te trimit la mă-ta să mai respir și eu două zile în liniște… și tu, după nici o oră, pac! În ușă iar.
Maria râde pițigăiat:
– Ce să fac, mă Ioane, dacă mă trage ața?
Ion clatină din cap și bombănește:
– Nu știu ce ață ai tu, fă, da’ să știi că seamănă al naibii de bine cu un elastic de praștie. Te trimit departe și te-ntorci mai repede decât pleci!
Dacă ți-a plăcut bancul, nu uita să îl distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe zâmbetul și bucuria.