Milionarul a lăsat seiful larg deschis pentru a-și testa menajera – însă gestul ei neașteptat l-a făcut să lăcrimeze.
Adrian Stănescu nu avea încredere în nimeni – nici în prieteni, nici în rude, și cu atât mai puțin în oamenii care îi lucrau în vilă.
Își construise averea pas cu pas, pornind de la nimic, bazându-se pe un adevăr pe care îl considera imuabil: orice om are un preț.
Așa că, atunci când a angajat-o pe Loredana, o tânără menajeră discretă și muncitoare, nu a crezut nicio clipă că ar fi diferită de ceilalți. Era respectuoasă și mereu ocupată cu treaba ei, dar tocmai această atitudine îi stârnea suspiciuni.
Mai întâlnise oameni care ascundeau lăcomia sub zâmbete politicoase și înșelăciunea sub un aer de recunoștință. Era convins că, mai devreme sau mai târziu, și Loredana va greși.
Într-o după-amiază mohorâtă, a decis să pună la cale o capcană.
A lăsat ușa biroului întredeschisă, iar înăuntru seiful masiv de oțel zăcea descuiat. Pe birou, sub lumina caldă a unei lămpi, erau aruncate teancuri de bancnote și tăvi cu bijuterii strălucitoare. Adrian s-a retras într-un colț ascuns, cu inima accelerată, pregătit să observe fiecare mișcare.
Loredana a intrat liniștită să facă ordine.
Privirea i-a alunecat imediat spre seif, iar Adrian și-a ținut respirația. Se aștepta la momentul în care își va arăta adevărata față.
Dar ea nu a atins niciun leu. Din contră, și-a băgat mâna în buzunarul șorțului și a scos un plic uzat.
— Poate asta mă va ajuta…, a șoptit ea.
Ceea ce a urmat i-a schimbat complet lui Adrian felul în care privea oamenii – și pe el însuși…
Adrian a ieșit din ascunzătoare, curios să afle ce se află în plic. Loredana, surprinsă, s-a întors brusc. În plic erau acte medicale și o scrisoare de la un spital din Cluj, prin care era anunțată că mama ei are nevoie urgentă de o operație costisitoare. Venise la birou cu gândul să-i ceară un avans, dar rușinea o împiedicase până atunci.
Fără să stea pe gânduri, Adrian a deschis sertarul biroului, a luat o parte din banii de pe masă și i-a întins.
— Ia-i. Nu e împrumut, e ajutor. Și… îmi pare rău că am crezut lucruri greșite despre tine.
Loredana a izbucnit în lacrimi și i-a mulțumit cu voce tremurată. Din acea zi, nu a mai fost doar menajera lui, ci prietena și omul în care avea cea mai mare încredere. Iar Adrian a învățat că nu toți oamenii pot fi cumpărați – unii îți pot dărui lecții de viață neprețuite.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”