Noul meu soț voia să dea salariul meu mamei lui ca să „mă învețe să cheltuiesc”.
La doar câteva zile după nuntă, Matei a scăpat o bombă într-un mod cât se poate de relaxat. În timp ce stăteam pe canapea, mi-a zis: — Apropo, o să dăm salariul tău mamei. Ea se va ocupa de bugetul nostru.
Am râs, crezând că glumește.
— Cum adică?
— Mama are un sistem excelent, a spus el foarte serios. 50% merge la soț pentru nevoile lui personale, 25% pentru cumpărături și 25% pentru cadouri pentru mama și familie. Ea se ocupă de finanțe de ani de zile — e perfect. Spune mereu: „Bucuria soțului face viața mai scumpă!”
L-am privit fix.
— Glumești, nu-i așa?
— Nu, a răspuns el, părând sincer nedumerit. Așa funcționează o familie adevărată. Ai fost de acord cu asta când te-ai căsătorit cu mine.
Nu-mi venea să cred ce aud. Se aștepta să-mi dau salariul mamei lui? Și jumătate să-l cheltuie el pentru el însuși?
În noaptea aceea n-am putut să dorm. Oare acesta era bărbatul cu care m-am căsătorit? Cum de nu i-am văzut latura asta posesivă? Dar dacă Matei și mama lui credeau că o să mă supun planului lor ridicol, atunci habar n-aveau cu cine aveau de-a face.
Dimineața următoare, am intrat în joc.
— Ai dreptate, Matei, i-am spus dulce la micul dejun. Hai să încercăm sistemul mamei tale.
El a zâmbit, complet inconștient de ce urma.
Timp de o lună, am urmat „sistemul”. I-am trimis mamei lui Matei fluturașii de salariu — doar că erau dintr-un cont separat, unde aveam înregistrate niște venituri false. În realitate, transferam tot salariul meu într-un cont personal nou, deschis discret.
În paralel, am început să documentez tot: conversații, mesaje, cerințele mamei lui, chiar și cum Matei justifica totul ca fiind „pentru binele nostru comun”. În tot acest timp, el continua să-și folosească „jumătatea” pentru jocuri, haine și cine extravagante — evident, singur.
După patru săptămâni, m-am întâlnit cu o avocată specializată în dreptul familiei. I-am povestit totul și am demarat procedura de separare.
În ziua în care i-am dat vestea, Matei a rămas fără replică.
— Dar… sistemul… familia…
— Ai avut o lună să-mi arăți ce înseamnă „familie adevărată”, i-am spus. Și ai eșuat spectaculos.
Divorțul a fost rapid. Cu tot ce documentasem, nici nu s-a pus problema partajului. Tot ce era al meu, a rămas al meu.
Un an mai târziu, am fost promovată. M-am mutat într-un apartament luminos, unde fiecare decizie financiară îmi aparținea. Iar într-o după-amiază liniștită, într-o cafenea, am cunoscut un bărbat care, în loc să-mi ceară salariul, mi-a oferit o floare — și respectul pe care îl meritam.
Acum, știu ce înseamnă cu adevărat o familie. Și nu are nimic de-a face cu „sisteme”. Ci cu dragoste, încredere și parteneriat real.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”