„Nu la un asemenea fiu ne-am așteptat, el nu ne trebuie” – părinții l-au lăsat pe nou-născut în spital. Iar după ani, aflând despre succesele lui, au venit să-l cunoască! Dar când au deschis ușa apartamentului, au încremenit de ceea ce au văzut…
Uneori, o poveste frumoasă de dragoste nu se încheie așa cum ți-ai dori. Maxim și Elena s-au cunoscut la o nuntă. Ea era domnișoară de onoare, iar el, vărul mirelui.
În aceeași noapte au petrecut timpul împreună, iar dimineața, Maxim a plecat. Relația lor, deși începută brusc, nu voiau să o întrerupă, pentru că atracția era ceva nou pentru amândoi – intensă, necontrolată, de necrezut.
Locul de muncă nu-i permitea lui Maxim să rămână prea mult timp într-un oraș străin, iar Elena se temea să riște și să se mute la el. Romanța lor la distanță semăna cu un basm: seara vorbeau la telefon, ziua își scriau mesaje. După o lună, Elena n-a mai rezistat și a fugit la Maxim pentru o săptămână.
Acolo i-a cunoscut pe părinții lui, care i s-au părut cei mai amabili oameni. Începuse să se gândească serios că ar putea rămâne definitiv. Însă, într-o zi, a auzit întâmplător o discuție între Maxim și tatăl său…
— Nu vezi că nu e pentru tine, Maxim? E o simplă visătoare, nu e potrivită pentru familia noastră, spunea tatăl, cu un ton aspru.
— Dar eu o iubesc! a răspuns Maxim apăsat.
Elena a simțit cum inima i se strânge. A doua zi dimineață a plecat fără să spună un cuvânt. După câteva săptămâni, a aflat că era însărcinată. I-a scris lui Maxim, dar el nu i-a răspuns niciodată.
Când băiatul s-a născut, părinții ei i-au fost alături. Micuțul Rareș a fost un copil inteligent și sensibil, iar Elena a făcut totul pentru a-i oferi o viață bună. A lucrat, a învățat, a economisit fiecare bănuț. Rareș s-a dovedit a fi un elev excepțional, iar la doar 22 de ani era deja unul dintre cei mai promițători programatori din București.
Presa a început să scrie despre el. A primit premii, invitații la conferințe, oferte din străinătate. Și atunci… într-o dimineață, la ușa apartamentului modest unde locuiau, au apărut doi oameni eleganți – părinții lui Maxim.
— Suntem… bunicii lui Rareș, au spus cu un zâmbet reținut.
Elena i-a privit în tăcere. Rareș tocmai cobora din cameră. Când și-a văzut bunicii, a întrebat calm:
— Ce căutați aici?
Bărbatul a vrut să spună ceva, dar Rareș a continuat:
— Nu v-am cunoscut niciodată. Mama mi-a fost și tată, și prieten, și sprijin. Nu avem nevoie de voi. Poftiți afară.
Cei doi au rămas stană de piatră. Nu se așteptaseră la așa răspuns. În schimb, Elena l-a privit cu ochii în lacrimi. Era prima dată când fiul ei rostea atât de hotărât ce simte.
Rareș a ajuns apoi să-și deschidă propria companie IT. A cumpărat un apartament spațios pentru el și mama sa, pe care o purta mereu cu el la evenimente. Iar când într-o zi i-a prezentat o fată timidă pe nume Ana, Elena a înțeles că, în ciuda începuturilor dificile, povestea lor avea un final fericit. Și un viitor promițător.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”