„Nu-mi pasă că ai febră. Pregătește-mi mâncarea pentru serviciu, du-o pe fiica noastră la școală și apoi fă ce vrei!” – striga soțul…
Victoria muncise fără oprire toată săptămâna și aștepta cu nerăbdare weekendul ca să se poată odihni. Dar soarta a avut alte planuri. Cum se spune, dacă vrei ca totul să meargă prost, încearcă să-ți faci program. În loc de relaxare, Victoria și-a petrecut weekendul făcând curățenie, gătind și ajutându-și părinții în grădină.
Când a început o nouă săptămână de lucru, Victoria a simțit din zori o stare de rău puternică. Culcată în pat, și-a dat seama că bărbatul de lângă ea, Vlad, cu care era căsătorită de șapte ani și care dormea liniștit, îi devenise aproape străin.
Nu putea identifica exact când relația lor devenise unilaterală, dar era clar că ea ajunsese să se comporte ca o simplă servitoare în propria viață.
Deși corpul îi era slăbit de durere, Victoria știa că trebuia să se ridice și să-și pregătească fetița pentru grădiniță. Era o dimineață rece, iar paltonul ei vechi abia dacă o mai proteja de frig.
Îl rugase pe Vlad să-i cumpere unul nou, dar el s-a înfuriat, spunând că nu-și permit așa ceva și că ar trebui să mai aștepte. A adăugat și că are nevoie de piese noi pentru mașină.
Într-un ultim gest de speranță, Vica l-a rugat pe Vlad să ducă el copilul la școală, ca ea să poată merge la doctor. El s-a trezit brusc.
„Ei bine, faci o problemă din nimic. Du-o tu pe fiica noastră la școală și apoi mergi la spital. Eu vreau să dorm, trebuie să mă trezesc curând pentru muncă”, a spus el, apoi s-a întors pe o parte și a adormit din nou.
„Ai putea să-mi dai niște bani pentru medicamente? Mi-am dat toți banii pe rata la mașină, dacă nu-ți mai amintești…” îl rugă Vica cu o voce abia auzită…
Dar Vlad n-a răspuns. Victoria s-a ridicat încet, cu inima grea și fruntea înfierbântată, și a început să se îmbrace. Fetița lor o aștepta în hol, cu ghiozdanul pregătit, privind-o cu ochi mari și obosiți.
Pe drum spre școală, o vecină a observat starea Victoriei și i-a oferit un ceai cald, apoi i-a spus de un medic de familie din apropiere, care consulta gratuit cazuri urgente. Fără să stea pe gânduri, Victoria a dus copilul la școală și apoi s-a îndreptat spre cabinet.
Acolo, doctorița i-a oferit ajutorul fără să ceară nimic în schimb. După consult, i-a dat tratament și chiar i-a recomandat o fundație care susținea femei aflate în situații dificile. Era prima rază de speranță pe care o simțise după multă vreme.
În săptămânile care au urmat, Victoria a început să participe la consiliere și la cursuri gratuite de calificare profesională. A reușit, pas cu pas, să se pună pe picioare. Când s-a simțit pregătită, a plecat din casa lui Vlad împreună cu fiica ei și s-a mutat într-o locuință oferită de fundație, unde a început o nouă viață.
Un an mai târziu, Victoria lucra într-un birou mic, dar plin de lumină, avea o echipă de colegi care o respectau, iar fetița ei era tot mai veselă și mai încrezătoare.
Într-o seară, privind-o cum desenează la masă, Victoria a zâmbit pentru prima oară cu adevărat. Știa că drumul fusese greu, dar mai știa și că viața abia acum începea.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”