„Și-a vândut mașina ca să salveze viața unei necunoscute – ce a primit înapoi l-a făcut să creadă din nou în oameni…”

„Și-a vândut mașina ca să salveze viața unei necunoscute – ce a primit înapoi l-a făcut să creadă din nou în oameni…”

La biroul nostru, Andrei era genul de coleg invizibil. Politicos, tăcut, mereu punctual, cu aceeași geantă neagră și aceeași cafea simplă. Nu era genul care să iasă în evidență. Tocmai de aceea, ce am aflat despre el ne-a lăsat fără cuvinte.

A lipsit două zile. Când s-a întors, avea ochii roșii și un zâmbet blând. L-am întrebat dacă e bine. Pentru prima dată, mi-a răspuns cu mai mult de două cuvinte:

„O fetiță avea nevoie de o operație urgentă. Mama ei cerea ajutor pe internet. Nu știu de ce… dar semăna cu nepoata mea. Mi-am vândut mașina. I-am dus banii. N-am spus cine sunt. N-am așteptat nimic.”

Am rămas blocată. — De ce?
— Pentru că nu puteam dormi gândindu-mă că pot salva o viață… și nu o fac. Nu e despre a fi bun. E despre a nu fi indiferent.

A trecut o lună. Nimeni nu știa ce făcuse. Doar eu. Până într-o zi. Un taxi a oprit în fața firmei. Din el au coborât o femeie și o fetiță cu o pancartă făcută de mână: „Mulțumesc, domnule cu geanta neagră.” Andrei a încremenit…

Toți colegii s-au adunat la geam, curioși. Andrei a coborât încet scările și s-a oprit în fața celor două. Fetița a zâmbit timid și i-a întins o scrisoare colorată, desenată cu flori și un curcubeu.

„Mama mi-a spus că datorită dumneavoastră pot merge din nou. Vreți să fiți prietenul meu?”

Lui Andrei i-au dat lacrimile. A îngenuncheat, i-a luat mâna fetiței și i-a spus:

„Ești deja o parte din viața mea.”

Din acea zi, totul s-a schimbat. Andrei, cel invizibil, a devenit omul pe care toți îl căutau pentru o vorbă bună sau un sfat. Firma i-a oferit o primă consistentă după ce povestea lui a devenit cunoscută în presă, iar o companie de taxi i-a dăruit o mașină nouă, în semn de apreciere.

Dar cel mai important: în fiecare weekend, mergea în parc cu fetița și mama ei. Iar când fetița a început școala, Andrei a fost acolo, în prima bancă, cu o floare în mână și aceeași geantă neagră la umăr.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.

”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”