Soacra merge la doctor, bombănind tot drumul:
– Of, Doamne, nu mai pot… Totul mă doare, capul îmi bubuie, spatele parcă e de lemn… și parcă nici nu mai aud cum trebuie!
Intră nervoasă în cabinet și îl fixează pe doctor cu o privire plină de așteptări:
– Dom’ doctor, eu cred că mor! Nu mai aud bine, mă dor toate oasele, iar când mă uit în oglindă… vai de mine! Îmi vine să țip, mă sperii de parcă aș vedea o stafie!
Doctorul o privește calm, își dă jos ochelarii și oftează ușor:
– Doamnă dragă, stați liniștită. După cum arată lucrurile, problema dumneavoastră nu e medicală.
Soacra, uluită, se încruntă:
– Cum adică nu e medicală? Atunci ce e? O fi vreo vrăjitorie, un blestem?
Doctorul zâmbește cu subînțeles și răspunde:
– Nu, doamnă. Pur și simplu… oglinda e sinceră.
Soacra se uită încurcată:
– Adică vrei să spui că sunt bătrână, urâtă și gata de pus pe raft?
Doctorul râde și o liniștește cu un gest:
– Nu, nu chiar. Sunteți ca vinul. Cu cât trece timpul, cu atât deveniți… mai speciale.
Soacra se luminează la față:
– Aha, deci sunt prețioasă, o raritate!
Doctorul înclină capul și adaugă cu un zâmbet șugubăț:
– Da, doar că… ați fermentat cam mult.
Dacă ți-a plăcut bancul, nu uita să îl distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe zâmbetul și bucuria.