Sora mea a dispărut în urmă cu un deceniu. A dispărut a doua zi după nunta ei — pur și simplu a plecat. Tot ce a lăsat în urmă a fost rochia de mireasă, împăturită perfect, pantofii ei… și nimic altceva.
Niciun rămas-bun, nicio explicație.
Toate telefoanele ei erau deconectate. Am căutat-o fără oprire, dar nici măcar poliția nu ne-a putut ajuta. Soțul ei era devastat. Cu timpul, am fost nevoiți să acceptăm că poate nu se va mai întoarce niciodată.
Au trecut zece ani de atunci. Chiar săptămâna trecută, în sfârșit am avut curajul să sortez cutiile pe care le lăsase în pod. Atunci am găsit-o — ascunsă într-una etichetată „Lucruri de la facultate.”
O scrisoare. Adresată mie. Cu scrisul ei. Îmi tremurau mâinile când am deschis-o. Și apoi am citit-o… și am încremenit de groază. Știu unde este sora mea!
Scrisoarea era scurtă, dar limpede. Îmi spunea că nu a avut de ales. Că viața ei era în pericol. Că cineva din trecutul soțului ei făcuse o amenințare atât de gravă, încât singura soluție a fost să dispară.
„Dacă citești asta”, scria ea, „înseamnă că ești în siguranță. Și că probabil sunt și eu.”
Am urmat indiciile din scrisoare, printre care și un nume de sat de munte din județul Bistrița-Năsăud. M-am urcat în mașină și am plecat chiar în acea seară.
Am găsit-o într-o căsuță simplă, cu grădină înflorită și o pisică leneșă pe pervaz. Când m-a văzut, a lăsat jos coșul de rufe și a început să plângă. Ne-am îmbrățișat, am plâns împreună și am vorbit până târziu în noapte.
S-a căsătorit din nou între timp și are un băiețel de cinci ani, care seamănă leit cu ea. A promis că se va întoarce acasă, măcar în vizită. Și chiar dacă anii nu se mai întorc, acum știu că nu am pierdut-o pentru totdeauna. Sora mea trăiește. Și e bine. Iar asta e tot ce contează.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”