Olga a lăsat furculița jos și și-a trecut mâna pe șorț, ca și cum ar fi vrut să șteargă nu doar urmele de mâncare, ci și neliniștea care îi ardea sufletul. A privit-o drept în ochi pe Tamara și, pentru prima dată în toți anii aceștia, nu a mai simțit teamă.
— Dreptul, spui? — vocea îi era calmă, dar tăioasă. — Dreptul vine și cu obligații.
Tamara a clipit mirată, fără să înțeleagă unde bate nora ei.
— Obligații? Ce obligații? Eu sunt mama lui Viorel, eu am crescut acest om, eu am drepturi aici!
Olga a zâmbit straniu. A pus pe masă dosarul pregătit de avocat și a împins hârtia spre ea.
— Ia citește, mamă. Juristul mi-a confirmat: înregistrarea e nulă fără acordul meu. Așa că toate planurile tale de mutare sunt… praf și pulbere.
În bucătărie s-a lăsat o liniște apăsătoare. Victor și-a dus mâna la frunte, iar Tamara s-a înroșit.
— Nu se poate! — a izbucnit ea. — Viorel mi-a promis!
— Promisiuni fără lege sunt doar vorbe goale, — a răspuns Olga cu aceeași liniște de gheață. — Și eu nu trăiesc din vorbe.
Tamara a început să strângă nervos din șervet, dar Olga nu a lăsat-o să recâștige terenul.
— Știi, Tamara, eu am stat treizeci de ani lângă acest bărbat. Am spălat, am gătit, am muncit, am strâns ban cu ban. Casa asta e ridicată pe spatele nostru, nu pe mofturi. Tu vrei raft în dulap și cameră pentru tine? Eu am vrut o casă liniștită. Și crede-mă, asta o să am.
Victor a încercat să intervină, dar Olga l-a oprit cu un singur gest.
— Viorel, ai greșit față de mine, dar încă mai ai șansa să îndrepți. Îți alegi: familie cu mine, sau scandal cu mama. Eu am spus tot.
Tamara a scos un sunet indignat, dar bărbatul ei, pe care îl știa cândva hotărât, a rămas tăcut, ca un copil prins cu minciuna.
Olga s-a ridicat și a început să strângă masa. Mâinile îi tremurau ușor, dar fiecare mișcare era calculată. Îi amintea de serile din copilărie, când mama ei o învățase că femeia româncă nu se lasă călcată în picioare. „Poți fi blândă, dar să nu uiți: răbdarea are o limită. Și când atingi acea limită, trebuie să arăți cine ești.”
În zilele următoare, actele au fost finalizate. Înregistrarea soacrei a fost anulată, iar Tamara a plecat furioasă, cu geanta pe care o adusese plină de vise de stăpânire.
Olga a simțit pentru prima dată după mult timp că respiră liber. Nu era doar despre acte, nu era doar despre un raft din dulap. Era despre respect. Despre adevărul care, dacă e ascuns, se transformă în trădare.
Seara, a ieșit pe balcon. Cerul de vară se aprindea în roșu și portocaliu, iar dintr-o curte vecină se auzea mirosul de sarmale puse la foc mic. A zâmbit. Era ceva adânc românesc în această imagine: femeia care, după furtună, stă dreaptă și își păzește casa.
Victor a venit lângă ea.
— Olia, îmi pare rău, — a spus încet. — Am fost prost.
Ea a privit cerul și a inspirat adânc.
— Nu e vorba doar de prostie, Viorel. E vorba de adevăr. Ori trăim în el, ori nu mai trăim deloc.
Bărbatul a înclinat capul. Știa că soția avea dreptate. Și poate, pentru prima dată, a înțeles cât de mult valorează liniștea unei familii păstrată prin respect, nu prin minciuni.
Olga a simțit că lupta ei nu a fost în zadar. Casa rămăsese a lor, dar mai presus de toate, ea își recăpătase demnitatea.
Și-a amintit vorbele bunicii: „Femeia care știe să țină casa, știe și să o apere.” În acea seară, Olga știa că a făcut exact asta.
A închis ochii și, pentru prima dată în multe săptămâni, a simțit liniștea adevărată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.