Timp de cinci ani, a plâns în fiecare zi după soția sa plecată prea devreme. Dar într-o dimineață, când a intrat în bucătărie, bărbatul a încremenit: în vază se aflau exact florile pe care le lăsase, în acea dimineață, la mormântul ei…
Tatăl s-a ridicat de la masă fără să spună un cuvânt. A luat cheile și a plecat spre cimitir. Ana, fiica lui, doar a încuviințat din cap.
— Așa e bine, tată.
Ajuns acolo, a lăsat un buchet proaspăt cu florile ei preferate, așezate cu grijă într-o vază de porțelan. A privit lung chipul ei gravat în marmura neagră, apoi a rostit în șoaptă:
— Te iubesc…
La întoarcere, a intrat în bucătărie și s-a oprit brusc. Pe masă era exact aceeași vază. Și același buchet. S-a apropiat, nevenindu-i să creadă.
A atins florile, le-a privit mai atent și a făcut un pas înapoi, speriat, aproape pierzându-și echilibrul.
— Ana… — vocea îi tremura. — De unde sunt trandafirii mamei? I-am dus la cimitir azi dimineață…
Ana s-a ridicat încet și a venit lângă el, cu o privire caldă și un zâmbet ușor trist.
— Tată… Știu cât de mult ți-e dor de ea. Așa că, azi, după ce ai plecat, m-am dus și am luat exact același buchet din același magazin. Am vrut să simți că ea e și aici, acasă… nu doar acolo.
Bărbatul a privit din nou vaza, apoi pe fiica lui. În ochii lui au apărut lacrimi, dar erau lacrimi calde, de recunoștință.
— Mulțumesc… N-am crezut că mai pot simți atâta alinare.
În seara aceea, pentru prima dată după ani de doliu apăsător, a adormit liniștit, cu inima plină nu doar de dor, ci și de prezența celor care încă îi erau alături.
Iar în dimineața următoare, și-a început ziua cu o ceașcă de ceai, zâmbind în fața florilor din bucătărie — acolo unde iubirea încă trăia.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”