Vânzătoarele au refuzat să mă lase să probez o rochie de mireasă, dar managerul lor le-a pus imediat la punct…
Când am intrat în salonul de mirese de lux, la 55 de ani și româncă, știam că nu sunt „mireasa obișnuită” pentru ele. Vânzătoarele, una blondă și cealaltă brunetă, și-au schimbat priviri complice în timp ce pășeam înăuntru.
Blonda s-a apropiat cu un zâmbet forțat: — Vă pot ajuta cu ceva?
Eu: — Da, aș vrea să probez câteva rochii.
Ea a ridicat o sprânceană și s-a uitat la colega ei: — Aceste rochii sunt delicate. Poate că nu ar trebui să le atingeți cu… mâinile dumneavoastră. Sunt destul de scumpe. Poate că ați prefera ceva mai… accesibil?
Am clipit, uluită. Bruneta a intervenit: — Avem rochii frumoase la reduceri, în spate. Mai la îndemână, știți?
Eu: — De fapt, aș vrea să probez aceasta (arat spre o superbă rochie din dantelă).
Bruneta (râzând): — Sunteți sigură? Această rochie costă peste 50.000 de lei. S-ar putea să fie puțin… peste bugetul cuiva ca dumneavoastră.
Au chicotit până când managerul salonului a intrat în încăpere.
El: — Ce se întâmplă aici?
Bruneta: — Oh, nimic, doar această… cerșetoare care vrea să atingă rochiile.
Fața lui s-a înroșit de furie când s-a întors spre mine: — Această „cerșetoare”?! Sunteți nebune?!…
— Este partenera mea de afaceri! — a continuat managerul, cu o voce tăioasă. — Am invitat-o personal să probeze orice rochie dorește din acest salon. Este unul dintre cei mai mari investitori din rețeaua noastră de magazine.
Am încremenit. Nici măcar nu știam cine era acest bărbat — dar fața lui îmi părea acum vag cunoscută. Am zâmbit ușor, dar nu am spus nimic. Între timp, cele două vânzătoare se făcuseră palide la față.
— Vă rog să mergeți imediat în biroul meu. Vom discuta despre viitorul vostru profesional. Acum.
Femeile au plecat fără să scoată un cuvânt.
Apoi s-a întors spre mine, cu o expresie caldă: — Îmi cer scuze în numele lor. Știți… mama mea a pățit exact același lucru acum zece ani. Nu pot suporta nedreptatea.
Mi-a oferit brațul și m-a condus personal spre rochia pe care o dorisem.
— Vă rog să o probați. Din partea casei.
Am îmbrăcat rochia cu emoție. Mi se potrivea perfect. M-am privit în oglindă și, pentru prima dată în mult timp, m-am simțit ca o adevărată mireasă.
O lună mai târziu, m-am căsătorit cu omul pe care îl iubeam de peste douăzeci de ani. Iar rochia aceea, pe care nu credeam că o voi purta vreodată, a devenit simbolul unui nou început.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”