Brandon fără adăpost și fără bani își oferă ultimii 2 dolari unui bătrân aflat la nevoie
într-un magazin de benzinărie și moștenește afacerea acestuia a doua zi. Brandon crede că acesta este începutul unei noi vieți pentru familia sa.
Brandon strângea în mână paharul de hârtie cu mărunțișul adunat, în timp ce pășea obosit în magazinul de lângă benzinărie.
Era aproape de un raion când o voce ridicată i-a atras atenția. În fața sa era o coadă de cumpărători nervoși, așteptând după un bătrân care părea să audă cu greu.
— „Scuzați, ce ați spus despre apă?” a întrebat bătrânul casiera.
— „Bani!” a spus ea exasperată. „V-am spus că nu aveți destui bani, domnule!”
— „Da, a fost o zi însorită!” a răspuns bătrânul, schițând o grimasă.
— „Aveți nevoie de mai mulți bani! Pentru apă!” Un tânăr din spatele lui l-a apucat de umăr și i-a strigat în ureche.
Brandon a văzut totul. A fost tentat să intervină, dar nu voia să atragă furia celorlalți.
Între timp, bătrânul explica că nu are destui bani și întreba dacă poate lua o sticlă mai mică de apă, fiindcă trebuie să-și ia pastilele.
— „Dacă nu puteți plăti, ieșiți afară!” a țipat casiera.
— „Pot să plec?” a întrebat bătrânul, zâmbind, dar femeia i-a smuls sticla din mână.
— „Ieși, moșule! Îmi faci prea multă bătaie de cap!”
Brandon nu a mai suportat. A mers la casă și s-a oferit să plătească apa pentru bătrân.
— „Un pic de compasiune, doamnă,” a spus el și a golit paharul cu mărunt pe tejghea. Casiera s-a uitat dezgustată la el și a numărat banii.
— „Ajunge,” a spus ea, luând totul, inclusiv ultimii săi 2 dolari. „Acum fă-te la o parte. ții coada pe loc.”
Brandon și-a lăsat conserva de fasole pe tejghea și i-a întins apa bătrânului.
— „Poftiți, domnule. Am luat apa pentru dumneavoastră,” i-a spus clar și lent, astfel încât să-i poată citi de pe buze. Bătrânul i-a mulțumit. Au ieșit împreună din magazin, iar Brandon s-a dus spre cortul din terenul viran de lângă benzinărie, dar bătrânul l-a oprit.
— „Așteaptă!”
Brandon s-a întors.
— „De ce m-ai ajutat, deși aveai nevoie de bani?”
— „Dacă e ceva ce am învățat trăind pe străzi, domnule,” a spus Brandon, „e că lumea merge mai bine când oamenii sunt buni unii cu alții.”
— „Dar copiii tăi? Ce vor mânca? Ai lăsat fasolea pe tejghea.”
— „Mai avem o bucată de pâine de ieri,” a răspuns Brandon. „Ne vom descurca.”
Bătrânul s-a îndepărtat, dar părea neliniștit. Brandon a observat că urcă într-un SUV strălucitor și s-a întrebat de ce un om cu o asemenea mașină nu putea plăti o sticlă de apă.
A doua zi, în timp ce împărțea câteva chipsuri reci cu copiii, o mașină sedan argintie s-a oprit lângă cortul lor. Un bărbat în costum a coborât.
— „Bună dimineața, domnule. Ultima dorință a domnului Grives a fost să vă înmânez aceasta,” a spus, întinzând un plic.
Brandon a șters mâinile și a deschis plicul. Înăuntru era o scrisoare:
„Domnule,
Ieri ați dovedit că sunteți un om de caracter, cheltuindu-vă ultimii bani pentru mine. Bunătatea și credința dumneavoastră în oameni m-au inspirat să răspund prin cel mai mare dar pe care vi-l pot oferi: afacerea mea.
Timpul meu pe acest pământ se apropie de sfârșit. M-am temut să las compania fiului meu, pentru că este egoist și fără inimă. Aș fi mult mai liniștit dacă ați prelua-o dumneavoastră. Tot ce vă cer este să aveți grijă de fiul meu și să vă asigurați că are un trai sigur și decent.”
— „E o glumă?” a întrebat Brandon, palid.
Bărbatul i-a întins o mapă cu acte și un pix.
— „Domnul Grives a fost foarte serios. După ce semnați, totul va deveni oficial.”
— „L-am cunoscut abia ieri. Și acum e mort și-mi lasă totul?” a întrebat Brandon, răsfoind documentele.
— „Înțeleg nedumerirea, dar totul este legal. Avocații se vor ocupa de rest.”
Era șansa lui de a oferi un viitor mai bun copiilor, așa că Brandon a semnat. Apoi, a fost dus împreună cu copiii la noua lor casă.
Ajunși acolo, Brandon a privit vila imensă.
Nu-i venea să creadă. Dar când a deschis ușile mari, a simțit că ceva nu era în regulă. Casa era vraiște – o masă răsturnată, un dulap trântit la pământ.
Brandon a fugit la mașină și a cerut șoferului să sune la 112. Câteva ore mai târziu, printre canapele rupte și mobilă distrusă, discuta cu poliția.
— „Nu am găsit urme de efracție,” a spus un polițist. „Iar sistemul de securitate a fost dezactivat corect. Cine a intrat, avea acces.”
— „Adică avea cheie? Deci persoana a intrat normal?”
— „Sugerez să schimbați imediat încuietorile, domnule.”
Brandon a început să se îndoiască de fiul domnului Grives.
A doua zi, secretara lui Grives a venit devreme. L-a dus la cumpărături, apoi la frizer, și în cele din urmă la biroul său nou. Tocmai voia să verifice fișierele pe computer când ușa s-a deschis brusc.
— „Tu trebuie să fii Brandon!” a intrat un bărbat trecut de 40 de ani, îmbrăcat la costum. „Sunt Christopher, unul dintre vechii parteneri ai domnului Grives, și am venit să te salvez de o mare belea.”
— „Poftim?” a întrebat Brandon.
Christopher a explicat că el gestiona partea „specială” a afacerii lui Grives. Brandon a înțeles rapid că era vorba de activități ilegale. A refuzat să continue, dar Christopher nu a vrut să audă.
— „Ascultă-mă, prostule! Grives îmi datora 2 milioane de dolari pentru treburile murdare! Acum TU ești responsabil. Dacă nu-mi plătești, mă duc la poliție și spun totul. Ești proprietarul acum, deci tu vei răspunde! Ai timp până sâmbătă.”
— „Asta e șantaj! Nu vorbești serios!” a strigat Brandon.
— „Ba da.” Christopher și-a dat la o parte sacoul, dezvăluind mâna pe mânerul unui pistol. „Dacă mă contrazici, Brandon, o să dispari.”
Brandon n-a zis nimic și a acceptat aparent condițiile. Dar începea să creadă că totul era o păcăleală. Așa că s-a pus pe căutat dovezi.
Seara, după ce a verificat toate departamentele, Brandon era aproape convins că Christopher mințea. Dar apoi a găsit un fișet încuiat, pe care l-a deschis cu o cheie găsită anterior. Înăuntru era o cutie cu un registru scris într-un fel de stenografie.
Christopher nu mințea.
Disperat, Brandon a deschis o altă sertar în căutare de băutură și a găsit o fotografie. Era domnul Grives alături de un tânăr… care semăna izbitor cu Christopher. Brandon a înțeles: acel om violent și lacom era fiul lui Grives!
Sâmbătă, Brandon l-a întâlnit pe Christopher în parcarea subterană, cu o contraofertă.
— „Voi respecta dorința tatălui tău,” a spus Brandon. „Îți dau 49% din companie, eu păstrez 51%. Trăiești în lux, iar eu conduc compania cum și-a dorit el.”
Dar Christopher a refuzat. — „Eu merit totul, nu firimituri! Vorbim când îți revii.”
Brandon a decis totuși să plătească cele 2 milioane, dar nu avea banii lichizi. Întors acasă, a găsit un nou coșmar: dădaca copiilor era legată de un scaun, cu gura acoperită.
— „A luat copiii! Mi-a spus să-ți zic că ăsta e doar un avertisment!” a plâns ea, iar Brandon a știut imediat cine era „el”.
L-a sunat pe Christopher și a acceptat să-i cedeze compania. Dar a alertat și poliția, și în scurt timp stătea de vorbă cu un agent FBI.
— „Urmează instrucțiunile și vom aduce copiii înapoi…” l-a asigurat Agentul Bates.
La prânz, Christopher se relaxa la piscină într-un hotel închiriat. Copiii lui Brandon erau încuiati într-un dulap. Managerul i-a adus un plic.
Christopher a zâmbit când a deschis plicul. A semnat actele. Firma era în sfârșit a lui! A eliberat copiii:
— „Sunt sigur că 3 puradei ca voi găsesc drumul. Acum, dispăreți!”
În timp ce își punea cămașa, a auzit un clic în spate. Îl recunoștea — siguranța unei arme.
— „FBI! Mâinile sus! Ești arestat.”
Între timp, Brandon își strângea copiii în brațe pe trotuar. Datorită ideii Agentului Bates de a pune un dispozitiv de urmărire în acte, Christopher a fost prins.
Brandon i-a dus acasă, gata să repare tot. Când ancheta FBI-ului a început, le-a dat tot ce avea: copiile registrelor, dovezile, tot. Știa că, la final, va pierde averea, dar va fi liber.
— „Tati, o să plecăm din nou de acasă… tocmai acum când mami a murit?” l-a întrebat Kelly.
Brandon s-a așezat în genunchi și și-a cuprins copiii.
— „Ascultați, voi trei… o să fim bine. Știți de ce?”
Copiii l-au privit serios și au dat din cap.
— „Pentru că cel mai de preț lucru pe care-l avem e aici, în brațele mele. Cât timp suntem împreună, suntem cei mai bogați oameni din lume — în iubire.”
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.