Mesaje din suflet

La ceremonia de absolvire a fiului meu, o tânără s-a apropiat de mine și mi-a

„Sora mea e doar o paznică la poartă, cine ar vrea-o?”, a spus ea batjocoritor.

Pe foaie era o scrisoare scrisă de mâna lui tremurată, cu litere mari și strâmbe.

Maria a pășit calm, cu spatele drept și privirea sigură, de parcă sala aceea dintr-un

Tata s-a ridicat încet de pe scaun. Sala era mută. Se auzea doar clinchetul paharelor

Sunetele cornului funerar se auzeau răsunând printre picăturile de ploaie, fiecare notă lovind acoperișul de

În mijlocul camerei se afla o masă elegantă, acoperită cu o față de masă albă,

„Ce-i prostia asta?” a mormăit tata, împingând dosarul cu vârful cuțitului. — Actele casei, am

Mesajul a plecat. Ecranul s-a întunecat. Maria a rămas nemișcată, cu Ilinca la piept, ascultându-i

Tatăl meu, Ion Popescu, a mai făcut un pas în față. Nu a ridicat vocea.

Când eram mic, viața mea părea un basm luminos – o familie unită, plină de

— Maxim, știi că nu am nevoie de tine aici, nu-i așa? — i-a spus