Am intrat într-o florărie ca să cumpăr buchete pentru soția și fiica mea. Tocmai alesesem unul, când am observat, lângă intrare, un bătrân.
Avea pe el un pardesiu demodat, pantaloni călcați cu dungă, pantofi curați, iar sub haină — o cămașă simplă.
Nu părea un om al străzii. Doar un om sărman. Dar cu o înfățișare surprinzător de îngrijită și demnă.
O vânzătoare tânără s-a apropiat de el. Nici măcar nu l-a privit, doar a spus tăios:
— Ce stai aici, moșule? Deranjezi clienții.
Bătrânul n-a protestat. A spus doar încet:
— Iertați-mă, domnișoară… Cât costă o crenguță de mimoză?
Fata a oftat, vizibil iritată:
— Ce, ai înnebunit? Se vede că n-ai bani. Ce rost are să întrebi?
Atunci, bătrânul a scos din buzunar trei bancnote mototolite de zece lei și a întrebat cu voce timidă:
— Poate găsiți ceva pentru treizeci de lei?
Vânzătoarea s-a uitat la bani, a zâmbit cu dispreț, apoi a luat dintr-un coș o crenguță de mimoză ofilită — ruptă, palidă.
— Na, ia asta. Și acum pleacă.
Bătrânul a luat crenguța cu grijă și a încercat s-o îndrepte ușor. În acel moment, am văzut o lacrimă curgându-i pe obraz, iar chipul i s-a umbrit de o durere atât de adâncă, încât m-a strâns inima.
M-a durut nedreptatea ce i se făcuse, așa că am decis să-i dau vânzătoarei o lecție pe care n-o va uita.
Am mers direct la tejghea, am privit-o în ochi pe vânzătoare și am spus:
— Aș dori să cumpăr toate buchetele de mimoză pe care le aveți. Și aș vrea ca domnul de lângă mine să aleagă primul.
Fata a încremenit, apoi a încercat un zâmbet fals.
— Sigur, domnule… imediat.
A luat în grabă cele mai frumoase buchete și le-a așezat pe tejghea. M-am întors spre bătrân și i-am spus cu blândețe:
— Vă rog, alegeți ce vă place. Astăzi e darul meu pentru dumneavoastră.
Bătrânul s-a uitat la mine cu ochii înlăcrimați, a încercat să spună ceva, dar vocea i s-a frânt. În cele din urmă a ales un buchet mic, dar proaspăt și luminos.
— Mulțumesc… mulțumesc din suflet, a șoptit el tremurând.
Când a ieșit din florărie, ținând strâns buchetul la piept, am văzut că zâmbea cu toată ființa lui. M-am întors apoi către vânzătoare și i-am spus răspicat:
— Țineți minte: florile nu sunt doar pentru cei care plătesc cel mai mult. Sunt pentru toți cei care au inimă. Astăzi ați uitat asta. Sper să vă amintiți de acum înainte.
Am plecat din magazin cu sufletul ușor. Iar când, câteva străzi mai încolo, l-am zărit pe bătrân împărțind mimozele unor copii care alergau prin parc, am știut că făcusem alegerea potrivită. În acea zi, un gest mic a adus bucurie multora — și inimile noastre au fost mai pline ca niciodată.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”