Trei zile mai târziu, Mihai își serba aniversarea firmei într-un restaurant scump din Herăstrău. Pozele erau peste tot pe internet.
Șampanie de mii de lei. Costume elegante.
Bianca într-o rochie albă, lipită de brațul lui ca și cum îi aparținea. Iar Mihai zâmbea.
Zâmbea larg. De parcă eu nu existasem niciodată.
Stăteam în apartamentul Cristinei și priveam imaginile fără nicio expresie.
— Încă îl iubești? m-a întrebat ea liniștită.
Am închis telefonul.
— Nu. Dar încă mă doare cine am fost lângă el.
Cristina a dat încet din cap și mi-a întins un dosar gros.
Înăuntru erau extrase bancare, transferuri externe și acte false.
Ani întregi de fraudă.
Firme deschise pe numele unor bătrâni fără posibilități.
Contracte umflate.
Bani scoși din companie și mutați prin conturi din Cipru.
Iar semnătura mea apărea pe multe dintre documente.
Falsificată.
Mihai nu doar că mă trimisese la închisoare.
Plănuise să lase totul pe umerii mei dacă afacerea cădea.
Am simțit cum îmi îngheață sângele.
— Cât de rău e? am întrebat.
Cristina m-a privit direct în ochi.
— Dacă pică el, cad și alții. Politicieni. Avocați. Oameni care au câștigat milioane.
Am rămas tăcută câteva secunde.
Apoi am întrebat:
— Și Bianca?
Cristina a zâmbit scurt.
— Bianca vorbește deja cu procurorii.
Am ridicat privirea brusc.
— Ce?
— Mihai a început să ascundă bani și de ea. Și-a făcut altă amantă acum șase luni. Bianca a aflat.
Pentru prima dată după doi ani… am râs.
Un râs scurt și amar.
Exact așa făcea mereu.
Distrugea pe toată lumea, apoi căuta următoarea victimă.
În următoarele săptămâni am lucrat în tăcere.
Zi și noapte.
Am reconstruit fiecare tranzacție.
Fiecare cont ascuns.
Fiecare mită mascată drept „consulting”.
Iar cu fiecare document, furia mea devenea mai rece.
Mai precisă.
Nu mai voiam să țip la el.
Nu mai voiam să-l lovesc.
Voiam să-l văd pierzând tot.
Într-o dimineață, Cristina a intrat în bucătărie cu telefonul în mână.
— Azi.
— Azi ce?
— Azi îl ridică.
M-am blocat cu ceașca de cafea în aer.
Mi-am simțit inima bătând tare.
Foarte tare.
La prânz, toate televiziunile vorbeau despre scandal.
„Om de afaceri cunoscut, suspectat de fraudă și spălare de bani.”
„Prejudiciu de milioane de lei.”
„Posibile legături politice.”
Pe ecran apărea Mihai, ieșind din sediul firmei înconjurat de procurori.
Nu mai zâmbea.
Reporterii îl împingeau din toate părțile.
— Domnule Vasile, e adevărat că v-ați trimis soția nevinovată la închisoare?
— Bianca a colaborat cu anchetatorii?
— Ați falsificat documente?
Fața lui era cenușie.
Speriată.
Exact cum fusese a mea în ziua în care mă încătușaseră.
Telefonul meu a vibrat.
Număr necunoscut.
Am răspuns.
Pentru câteva secunde s-a auzit doar respirația lui.
Apoi vocea.
Mihai.
— Elena… te rog.
În trecut, aș fi plâns.
Aș fi vrut explicații.
Poate chiar iertare.
Dar femeia aceea murise în închisoare.
— Știi care e partea cea mai tristă? am spus calm. Eu chiar te-am iubit.
A început să vorbească repede.
Disperat.
Spunea că poate explica.
Că Bianca minte.
Că totul a scăpat de sub control.
Am închis ochii și mi-am amintit de vocea lui din fața celulei:
„O femeie mândră nu rezistă prea bine în pușcărie.”
Atunci am zâmbit pentru prima dată cu adevărat.
— Ai avut dreptate, Mihai, am spus încet. Femeia aia n-a supraviețuit.
Și am închis telefonul.
Seara, când știrile au anunțat oficial blocarea tuturor conturilor lui și începerea procesului penal, am ieșit pe balcon.
Bucureștiul era luminat și zgomotos. Oamenii mergeau grăbiți pe străzi.
Viața continua. Iar pentru prima dată după doi ani, simțeam că și a mea poate continua odată cu ea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.