Maria a rămas împietrită câteva secunde. Pe brățara murdară scria clar, cu litere aproape șterse:
„Andrei Munteanu”.
Ion s-a apropiat încet.
— Cine-o fi?
Maria a întors brățara pe toate părțile. Era pentru nou-născuți. Se vedea logo-ul unui spital din Ploiești și o dată de acum aproape două săptămâni.
Cățeaua a început să schelălăie încet, ca și cum încerca să le spună ceva. În aceeași clipă, Maria a observat că sub cârpele ude mai era ceva.
O păturică mică de copil. Și o fotografie. A ridicat-o cu grijă.
În poză era o femeie foarte tânără, cu ochii obosiți, ținând în brațe un bebeluș înfășat. Pe spate era scris cu pixul:
„Să-l salvezi, te rog.”
Ion a simțit cum îl strânge pieptul.
— Maria… unde-i copilul?
Niciunul nu voia să rostească gândul care le trecea amândurora prin cap.
Cățeaua continua să stea lipită de cutie, tremurând.
Maria a fugit în bucătărie, a încălzit puțin lapte și a adus prosoape curate. Au încercat să salveze puii unul câte unul. Cel albicios încă nu dădea semne.
Maria l-a ținut în palme și i-a frecat ușor pieptul.
— Hai, micuțule… hai…
Deodată, cățelul a tras aer brusc și a scos un sunet slab.
Maria a izbucnit în plâns.
Ion și-a trecut mâna peste față și s-a întors spre geam, ca să nu-l vadă și pe el plângând.
În seara aia n-au dormit deloc.
Cățeaua nu se dezlipea de lângă ei. De fiecare dată când Maria lua câte un pui în brațe, animalul o privea atent, de parcă verifica dacă poate avea încredere.
Dimineața, Ion a mers la benzinăria unde oprise cu o zi înainte.
A întrebat în stânga și în dreapta dacă știe cineva ceva despre o femeie cu un copil.
Un bătrân care vindea porumb fiert lângă drum a ridicat capul.
— Acum câteva zile era o fată aici… slabă rău. Ținea un copil în brațe și plângea. Avea câinele după ea.
Ion a simțit cum îi bate inima mai tare.
— Și unde s-a dus?
— A luat-o spre pădure.
Ion s-a urcat imediat în camion și a pornit într-acolo.
Drumul era plin de noroi și bălți. După aproape o oră, a văzut ceva lângă o clădire abandonată.
O geantă.
S-a apropiat încet.
Înăuntru erau haine de copil, câteva scutece și o rețetă medicală pe numele Elenei Munteanu.
Apoi a auzit un sunet.
Foarte slab.
Ca un plâns.
Ion a fugit spre clădire.
Într-un colț întunecat, învelit într-o pătură murdară, era un bebeluș.
Viu.
Foarte slăbit, dar viu.
Ion l-a luat imediat în brațe.
Copilul aproape că nu avea putere să plângă.
— Doamne Dumnezeule…
S-a uitat în jur după mamă.
Nimic.
Doar liniște.
Poliția avea să afle mai târziu adevărul.
Elena, mama copilului, fugise de un bărbat violent. Dormise zile întregi pe unde apuca, fără bani și fără ajutor. În ultima noapte făcuse febră mare și ieșise disperată să caute apă și mâncare.
Dar nu s-a mai întors.
Au găsit-o câteva zile mai târziu, într-o râpă din apropiere.
Murise de frig și epuizare.
Singura care rămăsese lângă copil fusese cățeaua.
Îl păzise.
Îi încălzise pătura.
Și când nu a mai avut putere să stea acolo, luase cutia cu puii și pornise spre drum, căutând ajutor.
De atunci, viața lui Ion și a Mariei s-a schimbat complet.
Au păstrat cățeaua, pe care au numit-o Speranța.
Toți cei șase pui au supraviețuit.
Iar după luni întregi de procese și drumuri, Ion și Maria l-au adoptat pe micuțul Andrei.
În fiecare an, de ziua lui, merg împreună la marginea DN1.
Andrei duce mereu flori albe. Iar Speranța, deja bătrână, se așază lângă el și îl privește în tăcere. De parcă ar ști că, în ziua aia, a salvat mai mult decât o viață.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.