Tudor Gheorghe este în doliu. Soția sa, actrița Georgeta Luchian Tudor (86 de ani) a încetat din viață. Anunțul a fost făcut de reprezentanţii Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, din Craiova:
„Teatrul «Marin Sorescu» anunţă cu tristeţe plecarea la cele veşnice a actriţei Georgeta Luchian Tudor, una dintre actriţele emblematice ale unei instituţii pe care a slujit-o cu un talent ieşit din comun, şi este alături în aceste momente de soţul ei, artistul Tudor Gheorghe”.
Actrița Georgeta Luchian Tudor s-a născută la Brăila, în data de 6 septembrie 1934, având numele de familie Loch. Ea a absolvit Institutul de Teatru în 1963, clasa profesor Ion Şahighian.
A murit soția lui Tudor Gheorghe. Cine a fost Georgeta Luchian Tudor:
„A dorit să fie ziaristă, dar teatrul a câştigat în ea una dintre actriţele de rasă, de a cărei nobleţe artistică s-au bucurat generaţii de spectatori craioveni şi nu numai”, mai notează colegii de la Teatrul „Marin Sorescu”. Ca artistă, a debutat la „Naţionalul” craiovean în rolul Fanchette, în spectacolul „Nunta lui Figaro”, de Beaumarchais (1963). A fost distribuită în roluri feminine complexe:
Maria Lothundiaz („Valetul de cupă”, de H. de Balzac), Cenuşăreasa („Pantofiorul de aur”, de E. Liţu), Dona Anna („Ţărăncuţa din Getafe”, de Lope de Vega), Cellia („Volpone”, de Ben Johnson), Dona Angela („Doamna nevăzută”, de Calderon de la Barca),
„De ce surâd femeile? Pentru că plâng prea mult”
Soția lui Tudor Gheorghe a jucat în spectacole regizate de cunoscuţi maeștri ai teatrului și filmuului: Georgeta Tomescu, Ion Maximilian, Valentina Balogh, Cătălina Buzoianu, Petre Sava-Băleanu, Călin Florian, Riszard Sobolewski, Cristian Hadji-Culea, Daniela Peleanu, Mircea Cornişteanu, Mihai
Manolescu, Silviu Purcărete şi alţii. În spectacolul „Micul infern” a jucat alături de soţul ei, Tudor Gheorghe, cu care a fost împreună timp de 56 de ani.
Cu ani în urmă, Tudor Gheorghe declara: „Au fost ani frumoşi, petrecuţi lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit şi mă susţine”.
„A plecat în această iarnă tristă, dar versurile sale, ca şi amintirea unei actriţe depline, rămân: «Am fost întrebată de ce uneori femeile surâd. Şi am răspuns – pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor.
Dar, doamnelor, domnişoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeţi mai mult, chiar şi atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam»”, au mai transmis reprezentanţii Teatrului „Marin Sorescu”.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.