Vântul îmi tăia obrajii ca niște cuțite mici, dar tot ce simțeam cu adevărat era că trebuia să o țin pe Clara aproape, să-i dau o fărâmă de căldură. Nici nu realizam pe unde trece scaunul cu rotile împins în grabă. Tot ce vedeam erau fulgii mari care acopereau repede asfaltul și luminile palide ale ambulanțelor reflectate în zăpadă.
Când ușa de la intrare s-a trântit în urma mea, liniștea străzii m-a lovit mai rău decât orice insultă aruncată de Viviana. Era liniștea aceea grea, care îți spune că ești singur. Complet singur.
Mi-am strâns fiica mai tare.
— Te am pe tine, șopteam. Doar pe tine.
Dar vorbele mele se pierdeau în viscol.
Am încercat să mă ridic, însă picioarele nu mă ascultau. Epidurala încă își făcea efectul, iar durerile încă îmi înțepau abdomenul. Începusem să tremur, și nu doar de la frig. De neputință. De furie. De trădarea care îmi zgâriase sufletul. Un taximetrist oprit la semafor m-a văzut. A coborât geamul, apoi a sărit afară fără să stea pe gânduri.
— Doamnă! Ce faceți aici? Ați născut? De ce sunteți afară?
Vocea lui avea accent de om simplu, de cartier, și m-a atins mai mult decât toate cuvintele dulci ale lui Leontin în anii în care m-a mințit.
— M-au dat afară… am reușit să murmur.
Taximetristul s-a uitat la mine, apoi la Clara.
— Urcați în mașină! Imediat!
M-a luat în brațe cu tot cu bebeluș și m-a așezat pe banchetă, acoperindu-ne cu haina lui groasă. Mașina era caldă, iar aburul de pe geamuri părea cel mai frumos lucru pe care-l văzusem în ultimele 24 de ore.
— Unde mergem? m-a întrebat.
Atunci am realizat că nu aveam unde.
Casa în care crescusem era goală de ani buni. Prieteni… nu prea îmi mai rămăsese nimeni, fiindcă Viviana avusese grijă să mă taie de tot ce însemna viață socială. Vila din Pipera… vila era ocupată de cei care mă alungaseră.
— Duceți-mă… oriunde e cald, am spus într-un final. La un motel, la o pensiune… oriunde.
Omul s-a uitat în ochii mei și cred că a văzut disperarea pe care încercam s-o ascund.
— Vă duc la sora mea. Stă în Rahova. E om bun. Nu vă las în stradă cu un nou-născut.
Am simțit nodul din gât cum mi se sparge.
— Vă… mulțumesc.
Drumul a fost scurt, dar în mintea mea părea o eternitate. Fiecare bordură, fiecare luminiță acoperită de ninsoare îmi aducea aminte că viața mea se prăbușise într-o singură zi. Dar, în același timp, în brațele mele era un motiv să lupt.
Sora taximetristului, o femeie plinuță cu părul prins în coc, a deschis ușa uimită.
— Marian, ce e asta? Ai adus o fată în travaliu?
— Nu, soră. A adus ea pe lume o fetiță. Și a fost dată afară din spital ca un câine.
Femeia s-a uitat la mine și n-a mai pus întrebări. M-a poftit înăuntru, mi-a adus ceai, mi-a făcut patul în camera lor de oaspeți, mi-a dat un halat curat.
— Aici sunteți în siguranță, a spus.
Atunci am cedat. Lacrimile, pe care le ținusem blocate ore întregi, au țâșnit. Dar nu mai erau lacrimi de neputință. Erau lacrimi de eliberare. Pentru prima dată după mult timp simțeam că am unde pune capul.
În noaptea aceea, în timp ce Clara dormea pe pieptul meu, am deschis plicul pe care-l păstrasem ascuns ani întregi. Plicul tatălui meu. Actele moștenirii. Dovada că vila era a mea. Dovada că ei trăiseră o minciună.
Și acolo, printre acte, am găsit ceva ce nu știam că există: un al doilea document, semnat și parafat, cu un nume pe care-l recunoșteam. O dovadă atât de puternică încât putea distruge întreaga familie a lui Leontin.
M-am uitat la Clara.
— De mâine… începem.
Nu cu ură. Nu cu răzbunare oarbă. Ci cu dreptate. Și cu puterea unei femei pe care nimeni n-ar fi trebuit s-o subestimeze vreodată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.