Mesaje din suflet

Focul trosnea liniștit. În baraca noastră era cald. Matei se uita la mine, iar în

Ion s-a ridicat în capul oaselor și a privit-o lung. Tamara avea ochii roșii, dar

Am plecat în noaptea aceea fără să știu încotro. Am mers pe jos până la

Nu se aștepta la nimeni. Și-a șters mâinile de șorț și a deschis încet. În

A răspuns după al treilea apel. Vocea lui calmă m-a ținut dreaptă. „Doamnă Popescu, ce

Maria nu s-a oprit din lucru. — Vreau să țin copiii în viață — a

Am deschis ușa fără să mai bat. — Andrei. A tresărit ca un om prins

Mariana nu era în pat. Era în picioare. Sprijinită de marginea dulapului, cu o mână

Și era infinit mai mare. Afară, aerul rece de București mi-a lovit obrajii, dar pentru

Adevărata bătălie abia începea. Soneria a mai sunat o dată. Lung. Apăsat. Socrii au schimbat

Telefonul a vibrat o singură dată. Atât mi-a trebuit ca să știu că lucrurile sunt

— Dispăreți. Acum. Vocea nu era ridicată. Dar avea ceva în ea care tăia aerul.