Mihai a rămas nemișcat pe canapea, cu telefonul strâns în mână atât de tare încât îi amorțiseră degetele.
Mesajul era încă pe ecran.
„Iubire, încă sunt aici. Nu-i lăsa să te păcălească.”
Lângă el, Ilinca dormea ghemuită, cu ursulețul în brațe, fără să știe că lumea lor se prăbușea încă o dată.
Mihai și-a dus mâna la față.
Nu avea sens.
Telefonul lui trebuia să fie în sicriu. Îngropat. Sub doi metri de pământ.
A încercat să se convingă că era o glumă proastă. Poate cineva îi găsise cartela. Poate vreun văr idiot voia să-l sperie.
Dar ceva nu-i dădea pace.
Mesajul fusese scris exact cum vorbea Laura cu el. „Iubire”. Așa îi spunea mereu.
Niciodată „dragule”, niciodată „Mihai”.
Doar „iubire”.
Telefonul a vibrat din nou.
De data asta aproape l-a scăpat pe jos.
„Dulapul din hol. Uită-te în spatele cutiei albastre.”
Respirația i s-a tăiat.
S-a ridicat încet și a mers spre hol, simțind cum îi tremură picioarele. În casă era frig, iar lemnul parchetului scârțâia sub pașii lui.
A deschis dulapul.
În spate era o cutie albastră veche, plină cu acte și fotografii.
A tras-o afară și a ridicat-o cu mâinile tremurânde.
Sub ea era lipit un plic.
Pe el scria cu scrisul Laurei:
„Pentru Mihai. Dacă se întâmplă ceva.”
A simțit că i se înmoaie genunchii.
A desfăcut plicul în grabă.
Înăuntru era o scrisoare și un stick de memorie.
Scrisoarea începea simplu:
„Dacă citești asta, înseamnă că bănuiala mea a fost adevărată.”
Mihai simțea că nu mai poate respira.
„De câteva luni mă simt urmărită. Și cred că cineva încearcă să-mi facă rău. Dacă mor brusc, să nu crezi imediat ce spun doctorii.”
El a început să dea din cap.
— Nu… nu…
Lacrimile îi curgeau fără oprire.
A băgat stickul în laptop cu mâinile tremurând.
Pe ecran a apărut o filmare făcută în sufrageria lor.
Laura părea obosită. Slăbită.
Dar vorbea clar.
„Mihai, dacă vezi filmarea asta, înseamnă că eu nu mai sunt. Și trebuie să afli adevărul.”
A simțit cum îi îngheață sângele.
„Nu cred că problemele mele cu inima au fost naturale.”
În filmare, Laura a ridicat o cutie de medicamente.
„Acum două luni am observat că pastilele mele arată diferit. Farmacista mi-a spus că nu ele mi le-a schimbat.”
Mihai și-a dus mâna la gură.
În minte i-a apărut imediat un chip.
Alexandru.
Fratele Laurei.
În ultimele luni insistase să vină aproape zilnic pe la ei. Se oferise să cumpere medicamentele. Să o ajute.
Și exact el fusese cel mai calm la înmormântare.
Prea calm.
Telefonul a vibrat iar.
„Nu avea încredere în Alexandru.”
Mihai a simțit că îl lasă puterile.
S-a uitat spre dormitorul unde dormea Ilinca și a înțeles într-o clipă că nu mai era vorba doar despre el.
Ci despre fiica lor.
A sunat imediat la poliție.
La început au fost sceptici. Dar când au văzut filmarea și analizele păstrate pe stick, lucrurile s-au schimbat rapid.
Două zile mai târziu, trupul Laurei a fost deshumat pentru investigații suplimentare.
Rezultatul a șocat pe toată lumea.
În organismul ei au fost găsite urme de substanțe care, în combinație cu tratamentul cardiac, puteau provoca un infarct puternic.
Iar principalul suspect a devenit chiar Alexandru.
Când poliția i-a verificat conturile, au descoperit datorii uriașe la jocuri de noroc. Aproape două sute de mii de lei.
Și mai grav…
Cu o lună înainte de moartea Laurei, aceasta își modificase testamentul.
Totul urma să rămână Ilincăi și lui Mihai.
Alexandru nu mai primea nimic.
Arestarea lui a venit la o săptămână după înmormântare.
Tot orașul vorbea despre caz.
Dar Mihai nu mai asculta pe nimeni.
Într-o seară, după ce totul se terminase, s-a dus singur la cimitir.
S-a așezat lângă mormântul Laurei și a rămas tăcut mult timp.
Vântul mișca ușor florile proaspete.
— M-ai salvat și după ce ai plecat… a șoptit el.
Atunci a realizat ceva ce nu mai simțise de zile întregi.
Liniște.
Durerea era încă acolo. Greaua, apăsătoare.
Dar adevărul ieșise la lumină.
Iar femeia pe care o iubise până la capăt reușise, chiar și după moarte, să își protejeze familia.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.