…iar zâmbetul acela l-a lovit mai tare decât whisky-ul băut pe stomacul gol.
Gheorghe a lăsat telefonul pe birou și a închis ochii. Casa era prea mare. Prea tăcută. De când murise Elena, fiecare colț părea să-l întrebe de ce merge mai departe.
În noaptea aia n-a dormit. S-a tot foit, s-a ridicat, a mai băut apă, a mai deschis un sertar. Gândurile se învârteau toate în jurul Biancăi. Fragilă, speriată, dar hotărâtă. Exact cum fusese Elena când medicul le spusese, în urmă cu ani, că nu vor avea copii.
Dimineața, când Bianca a venit la muncă, ochii îi erau umflați de plâns. Gheorghe a observat imediat.
— Intră în birou, a spus simplu.
A închis ușa și i-a făcut semn să se așeze.
— Am stat și m-am gândit, a început el. Mult. Nu e doar despre ajutor financiar.
Bianca a strâns mâinile în poală.
— Am o casă mică, la marginea orașului, care stă goală. O să te muți acolo. Chiria e zero. Facturile le rezolvăm.
— Domnule Gheorghe… eu…
— Nu e de discutat.
Lacrimile i-au revenit.
— Și mai e ceva, a continuat el. O să-ți păstrezi slujba. Program mai scurt. Când o să naști, concediu plătit.
Bianca a izbucnit din nou în plâns.
— De ce faceți asta pentru mine?
Gheorghe a tăcut câteva secunde.
— Pentru că n-am putut face asta pentru Elena.
Cuvintele au căzut greu.
Timpul a trecut. Burta Biancăi a crescut, iar casa lui Gheorghe s-a umplut din nou de viață. Venea cu pofte ciudate, cu glume stângace, cu emoții. El o ducea la controale, aștepta pe holuri, învăța să asculte.
Într-o dimineață de toamnă, telefonul a sunat la cinci.
— Domnule Gheorghe… mi s-au rupt apele.
A ajuns la spital în zece minute.
Când a auzit primul plânset, Gheorghe a simțit cum i se rupe ceva în piept. Nu de durere. De lumină.
— E fetiță, a spus asistenta.
Bianca plângea și râdea în același timp.
— Cum o cheamă? a întrebat el.
— Elena, dacă nu vă supărați.
Atunci Gheorghe n-a mai rezistat. A plâns în hohote, fără rușine.
Anii au trecut. Elena mică a crescut printre meri, cu genunchii juliți și râsul larg. Iar Gheorghe, afaceristul rece de altădată, a învățat din nou ce înseamnă familia.
Nu cea din sânge. Ci cea aleasă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.