Slav a format numărul spitalului cu mâna tremurândă. În timp ce suna, ceva în stomac i se strângea, ca o presimțire grea.
— Da, secția maternitate.
— Bună ziua… Aș vrea să știu dacă… Ana Ionescu este internată la dumneavoastră.
Pauză. Foșnet de hârtii.
— Da. A născut acum patru zile. Fetiță. Totul e bine.
Telefonul i-a alunecat din mână. Patru zile. Patru zile în care el a băut șampanie, a dansat și a râs.
A ajuns la spital într-o oră. Cu flori cumpărate în grabă, cu sufletul mic. A intrat pe hol și a văzut-o. Ana stătea pe un scaun, palidă, cu copilul în brațe. Lângă ea — mama ei.
Când l-a văzut, nu a zâmbit. Nici n-a plâns.
— Ai venit? — a spus simplu.
— De ce n-ai răspuns? — a întrebat el, pierdut.
— Pentru că n-am mai avut ce să-ți spun, Slavu. Am sunat salvarea singură. Am născut singură. Am semnat acte singură. Și am înțeles ceva.
— Ce?
— Că eu și copilul nu suntem prioritatea ta.
I-a întins un plic. Acte de divorț.
— Am plecat de acasă. Lucrurile sunt la mama. Nu te mai întoarce.
Slav a vrut să spună ceva. Să promită. Să explice. Dar era prea târziu.
A ieșit din spital gol pe dinăuntru. Afară ningea. Oamenii grăbiți treceau pe lângă el. Viața mergea mai departe.
Ana și-a crescut fata cu demnitate. Cu greu, dar cu liniște. Iar Slav a învățat, poate prea târziu, că unele sărbători nu se mai repetă. Și că familia nu e locul unde e muzică mai tare, ci unde ești atunci când contează.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.