Mamă singură își verifică bebelușul dimineața și vede că cineva l-a hrănit și i-a schimbat scutecul…
Ionela era o tânără mamă complet epuizată. Rareori reușea să doarmă mai mult de câteva minute legate, pentru că micuțul ei, Matei, plângea întruna și trebuia să-i schimbe scutecele aproape nonstop. Într-o dimineață, însă, s-a trezit cu razele soarelui inundând dormitorul.
— Matei! exclamă ea aproape în lacrimi, alergând în camera băiatului.
Matei dormea adânc, cu mânuțele așezate sub bărbie, arătând ca un îngeraș. Ionela nu-și putea imagina cum de copilul ei dormise toată noaptea, fără să ceară să fie hrănit și fără să-și ude scutecul.
Atunci observă ceva și mai ciudat: biberonul pregătit pentru masa de noapte era gol, iar scutecul micuțului era proaspăt schimbat.
— E atât de ciudat! își spuse ea. Să fi făcut toate astea în somn, fără să-mi dau seama?
În noaptea următoare, Matei nu plânse deloc, iar dimineața, când Ionela se trezi, băiețelul era din nou hrănit, curat și adormit liniștit.
— Începe să devină înfricoșător, gândi Ionela. Poate că am ajuns somnambulă și nu știu. În noaptea asta nu închid un ochi!
Așa că rămase trează, atentă la cel mai mic sunet venit din camera lui Matei. Pe la ora trei dimineața, auzi un scâncet ușor, urmat de șoaptele cuiva…
Ionela își ținu respirația și se apropie tiptil de ușa camerei copilului. Ușa era întredeschisă, iar lumina slabă a unei lămpi de veghe contura o siluetă în dreptul pătuțului.
— Cine e acolo? șopti ea cu glas tremurat.
Silueta se întoarse încet. Era mama Ionelei, Ana, care ținea în brațe bebelușul, legănându-l ușor.
— Mamă! Ce faci aici? mă sperii de moarte!
Ana zâmbi, cu ochii plini de blândețe.
— Dragă mea, mi-era teamă că ești prea obosită. Am venit pe furiș câteva nopți la rând, să-l hrănesc și să-l schimb, ca să poți dormi măcar un pic. Nu voiam să te trezesc.
Ionela izbucni în plâns și o îmbrățișă strâns.
— Nu știam ce să cred… îți mulțumesc din suflet, mamă. Mi-ai luat o greutate uriașă de pe umeri.
Din acea noapte, Ana începu să doarmă în camera de oaspeți, ajutând-o pe Ionela cu Matei ori de câte ori avea nevoie. În scurt timp, Ionela își recăpătă puterile, iar bebelușul creștea sănătos și fericit, înconjurat de dragoste.
Familia lor mică nu fusese niciodată mai unită. Iar Ionela înțelese, într-un final, cât de norocoasă era să aibă o mamă atât de devotată.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”