”O taximetristă însărcinată a luat de pe marginea drumului un om al străzii și l-a dus la spital” – continuarea

O taximetristă însărcinată a luat de pe marginea drumului un om al străzii și l-a dus la spital… Iar când, a doua zi dimineață, a văzut sub fereastră un convoi de jeepuri, A ÎNȚEPENIT… 😲

Într-o vilă impunătoare de la marginea Brașovului avea loc o petrecere fastuoasă. Clientul se îmbătase bine, ba voia să urce în taxi, ba țipa că nu mai pleacă nicăieri. După vreo zece minute, gazda casei a anulat complet comanda.

Rita, o tânără taximetristă însărcinată, s-a întristat foarte tare: irosise timp și combustibil, iar de câștig nici nu putea fi vorba. Știa că șeful avea să se răstească la ea. Dar ce vină avea ea că lucrurile ieșiseră așa?

L-a sunat pe dispecer, i-a explicat situația și l-a întrebat ce să facă în continuare. Acesta a înjurat printre dinți și i-a spus să se întoarcă la garaj. Dispoziția i se stricase complet, iar pe deasupra începuse și o ploaie torențială. Cerul era plumburiu.

Era deja pe jumătate de drum spre oraș când, dintr-odată, un bărbat zdrențăros apăru la marginea drumului, mergând legănat, căzând și ridicându-se din nou. Era plin de noroi și arăta cumplit, cu fața pătată de sânge uscat. Rita nu putu trece nepăsătoare — frână.

Își spuse că, dacă e beat, nu avea de gând să-l ia, ci doar să vadă ce e cu el. Își trase gluga pe cap și sări din mașină. Alergă spre el și îl privi atent.

— Hei, vă simțiți rău? Pot să vă ajut cu ceva? Unde mergeți? Dacă mergeți spre oraș, vă pot duce.

Bărbatul ridică ochii tulburi spre ea și șopti abia auzit, cu buzele crăpate:

— Ajutor…

Apoi își pierdu cunoștința și căzu pe marginea drumului. Nu mirosea deloc a alcool, asta era sigur. Rita începu să-l scuture, să-i dea palme ușoare peste obraji.

— Vă rog, treziți-vă. Nu pot să vă car singură până la mașină. Haideți… încet…

Cu mare greutate, îl urcă pe bărbat în mașină și îl duse direct la spital. Pe drum, încercă să afle măcar ceva despre el — cine e, de unde vine — dar el doar îi spuse că îl cheamă Ilie, apoi începu să geamă de durere.

Rita îl încredință medicilor, se asigură că i se făceau toate pansamentele și chiar plăti pentru proceduri — nu avea niciun act la el, nici măcar asigurare. La plecare, îi spuse:

— Ei bine, am făcut tot ce am putut pentru dumneavoastră. Vă doresc multă sănătate.

Dar în dimineața următoare, când privi pe fereastră și văzu în fața blocului un convoi de jeepuri negre, începu să tremure…

Rita simțea cum inima îi bate nebunește. Se trase puțin deoparte, ținându-se instinctiv de burtică. Ușa principală a blocului se deschise, iar dintr-unul dintre jeepuri coborî un bărbat îmbrăcat elegant, însoțit de alți câțiva, care păreau bodyguarzi. În câteva clipe, sună la interfon.

— Doamnă Rita? Suntem trimiși din partea domnului Ilie. V-am putea ruga să coborâți un minut?

Cu pași mici și nesiguri, Rita ieși din apartament și coborî. Afară, bărbatul o întâmpină cu un zâmbet cald și îi întinse un buchet uriaș de flori.

— Domnul Ilie a dorit să vă mulțumească personal. Ați salvat viața unui om foarte important pentru familia noastră. Nu va uita niciodată ce ați făcut. Iar pentru copilul dumneavoastră, să știți că nu va avea griji niciodată.

Dintr-o mașină, o asistentă coborî cu o servietă, iar Rita, uluită, realiză că era plină cu acte și hârtii prin care i se oferea o sumă impresionantă într-un cont, plus asigurarea medicală completă pentru naștere și primii ani ai copilului ei.

Ochii i se umplură de lacrimi. Îi veni greu să creadă că fapta ei din acea noapte, făcută din pură omenie, avea să schimbe radical nu doar viața ei, ci și viitorul copilului ei nenăscut. Și în timp ce ținea buchetul strâns la piept, simți că în sfârșit viața îi zâmbea din nou.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.

”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”