Soția se uită lung la soțul ei care stă trântit pe canapea și zice:
— Dragule, îți amintești cum era când ne-am întâlnit prima dată? Îmi trimiteai flori, poezii… și nu puteai să stai o zi fără să mă vezi.
Soțul oftează adânc și răspunde:
— Sigur că-mi amintesc. De-aia și încerc să mă odihnesc acum, să recuperez!
Ea îl pocnește ușor peste umăr cu un ziar:
— Nu-i frumos să glumești pe tema asta!
Apoi el o ia de mână și zice:
— Iubito, glumesc, dar serios acum… dacă aș putea da timpul înapoi, te-aș alege din nou.
— Chiar? întreabă ea topită.
— Da… dar de data asta, să alegem o ipotecă mai mică și poate o casă fără soacră în fundul curții!
Dacă ți-a plăcut bancul, nu uita să îl distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe zâmbetul și bucuria.
BONUS:
Marian stă tolănit pe canapea, cu amanta lui în brațe, mângâind-o ușor pe păr. După câteva clipe de tăcere, oftează adânc și zice pe un ton mieros:
– Auzi, draga mea… ai vrea tu să fii mama copiilor mei?
Ea face ochii mari, tresare toată și începe să se înroșească până la urechi:
– Wow, daaa! Serios? Chiar vorbești serios? Vai, ce emoționant!
Tipul zâmbește ștrengărește, o bate ușor pe umăr și continuă:
– Atunci, foarte bine! Ți-i las.
Ea se blochează:
– Cum adică… mi-i lași?!
– Da, dragă. Ăsta mai gras mănâncă mult, dar e cuminte, își face temele singur și nu deranjează. Pe cel mic nici nu-l simți, stă numai cu nasul în tableta lui. Ai să te înțelegi de minune cu ei!
Amanta îl privește năucită, cu gura căscată:
– Stai, stai puțin… tu vorbești despre copiii tăi… de acasă?!
– Păi da! Ce-ai înțeles tu? Că mai facem alții noi? Ferească Dumnezeu, abia mă descurc cu ăștia doi!
Dacă ți-a plăcut bancul, nu uita să îl distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe zâmbetul și bucuria.