Ana a deschis dosarul încet, fără grabă. Fiecare mișcare era calculată, liniștită, aproape blândă. A scos prima foaie și a împins-o spre notar.
— Acesta este un contract de credit — a spus calm. — Unul dintre cele șase.
Laura a ridicat sprâncenele.
— Și ce legătură are asta cu mine?
Notarul a citit rapid antetul. Fața i s-a schimbat la culoare.
— Sunt credite active… sume mari — a murmurat el.
Ana a mai scos o foaie.
— Încă unul. Și încă unul.
Hârtiile s-au adunat pe masă ca un teanc greu, apăsător.
— În total, două sute patruzeci de mii de lei — a spus Ana rar. — Împrumuturi făcute în ultimii doi ani. Rate restante. Penalizări. Dobânzi.
Laura a izbucnit într-un râs scurt.
— Glumești. Mihai avea bani.
— Avea aparențe — a corectat-o Ana. — Banii au fost cheltuiți. Pe tine. Pe chirii scumpe, vacanțe, haine, cadouri. Pe iluzia că totul merge perfect.
Notarul a ridicat privirea.
— Conform legii, cine acceptă moștenirea acceptă și datoriile.
Laura a pălit vizibil.
— Dar… casa… apartamentul…
— Sunt ipotecate — a spus Ana. — Ambele. Mașina e luată în leasing. Mai sunt și facturi restante, taxe, amenzi.
Liniștea a devenit grea, sufocantă.
— Nu se poate… — a șoptit Laura, făcând un pas înapoi.
Ana a închis dosarul.
— Ba se poate. Și e perfect legal.
Laura s-a așezat brusc pe scaun. Voalul negru i-a alunecat de pe față, dezvăluind un chip tânăr, speriat, lipsit de machiajul siguranței de sine.
— De ce nu m-ai oprit? — a izbucnit ea. — De ce nu ai spus nimic?
Ana a privit-o drept în ochi.
— Pentru că nu era treaba mea să te salvez dintr-o minciună pe care ai acceptat-o cu atâta entuziasm.
Notarul a tușit discret.
— Domnișoară, aveți opțiunea de a renunța la moștenire.
Laura a clipit des.
— Și atunci cine rămâne cu datoriile?
Ana s-a ridicat.
— Nimeni. Se sting. Eu nu am acceptat moștenirea. Am acceptat doar adevărul.
Laura a rămas nemișcată. Ana și-a luat geanta, și-a potrivit sacoul și s-a îndreptat spre ușă.
— Mihai ți-a lăsat tot ce avea — a spus ea, fără să se întoarcă. — Inclusiv golul.
Când a ieșit afară, aerul i s-a părut mai curat. Pentru prima dată după ani întregi, Ana a simțit că este cu adevărat liberă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.